Alexandru Ionescu-Ghibericon | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Brăila, România |
Decedat | (68 de ani) |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Frați și surori | Nae Ionescu |
Cetățenie | Regatul României Republica Populară Română |
Ocupație | actor de teatru[*] actor de film |
Limbi vorbite | limba română |
Alte premii | |
Ordinul Muncii clasa a II-a[*] (1953) Artist emerit al României (1956) | |
Modifică date / text |
Alexandru Ionescu-Ghibericon (n. , Brăila, România – d. ) a fost un actor român de teatru și film.
S-a născut în 3 august 1891 la Brăila[1] și a fost fratele mai mic al filozofului, jurnalistului și profesorului universitar Nae Ionescu (1890-1940).[2] A activat la Teatrul Național din Cluj din 1919 până în 1926, jucând în această perioadă în 70 din cele 145 de piese reprezentate pe scena teatrului, în regia lui Sică Alexandrescu.[2] S-a mutat la București în anul 1926, jucând pentru mai multe companii teatrale particulare printre care Teatrul Mic, Teatrul „Tudor Mușatescu”, Teatrul Comedia și Teatrul Vesel[3] și înființând, împreună cu Sică Alexandrescu și cu Constantin Toneanu,[4] compania Teatrul Nostru.[3] A jucat adesea pe scenele grădinilor de vară, printre care și grădina Marconi.[5] În perioada interbelică s-a impus ca un mare actor de comedie, ieșind în evidență prin „stilul autenticității și comicul grotesc”.[3]
În anul 1930 a devenit societar al Teatrului Național din București, unde a interpretat zeci de roluri până la sfârșitul carierei sale.[3] A jucat inclusiv în anii de început ai epocii comuniste, fiind trecut pe afișe cu numele Alexandru Ghibericon, pentru a nu fi asociat cu fratele său, Nae Ionescu.[3]
În anul 1956 a fost distins cu titlul de artist emerit.[3]
A decedat, după o boală grea, la 26 mai 1960[6] și a fost înmormântat, două zile mai târziu, în Cimitirul Bellu.[6][7]