Un editor consideră că această pagină conține citate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le la Wikicitat.(februarie 2017)
Alma Redlinger
Date personale
Născută[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (92 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLadislau Redlinger[1]
CopiiIleana. Daria
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură, acuarelă, desen
StudiiAcademia liberă de Artă Școala Maxy, din București, Academia de Artă Guguianu
PregătireM.H. Maxy
Mișcare artisticăavangardă, cubism, fovism, expresionism, constructivism, modernism, postmodernism[1]
Premii1945 - premiul Anastase Simu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alma Redlinger (n. 8 martie 1924, București, România – d. 2 februarie 2017,București, România ) a fost o pictoriță, desenatoare și gravoare din România de origine evreiască[4].

„Alma Redlinger și-a clădit de la început o carieră avangardistă prin esența ei. De înaltă valoare, opera artistei probează o coerență excepțională și este un exemplu pentru cei care au ales arta ca destin al vieții. Alma Redlinger face parte din generația de artiști care asigură continuitatea dintre pictura interbelică și pictura contemporană.” (Octavian BARBOSA, 1976)[5]

Studii

A urmat Academia liberă de artă Școala Maxy, între anii 1940 -1944 și în 1945 Academia de Artă Guguianu, având ca profesor tot pe pictorul M.H. Maxy. Din 1951 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București. Din anul 1945 expune la saloanele de pictură grafică și apoi la expozițiile tematice de stat. După anul 1969 participă la expoziții de artă decorativă și execută lucrări de artă monumentală în anii 1959-1961, 1964.[6]




Opera

„(...)Pictura și desenele Almei Redlinger au la bază sistemul, rigoarea impusă de rațiune. Un desen puternic, cu planuri rupte și linii ferme, construiește compoziția. Gestul este rapid, sigur, capabil sa desprinda esenta, sa descopere ipostaza optima a fiecarui lucru supus analizei. Este surprinzator cum de-a lungul anilor, în acest dialog continuu dintre linie și pata de culoare, Alma Redlinger a stiut să armonizeze privirea rece cu puterea emoțională a percepției. Farmecul picturalității ei îl descoperim în acest dialog ce știe să fructifice posibilitățile diverse ale expresiei plastice. Este o infruntare blândă între severitatea construcției și culoare, între analiza lucidă și momentul particular al percepției. Individualitatea creației Almei Redlinger o găsim în acest joc subtil, echilibrat, dintre desen și culoare, în sonoritatea cu totul specială a cromaticii sale, în ritmul compozițiilor, ce dezvoltă o puternică forță interioara.

Gestul Almei Redlinger este energic, riguros. Artista controlează până la ultimul detaliu suprafața tabloului, atentă la varietatea expresivă, la compunerea obiectelor, preocupată de a reda starea, senzația unui moment. Asa se explică marea varietate a acestei picturi, în contextul unor subiecte relativ restrânse. Temele preferate de picțoriă vin din mediul familiar; atelierul, persoanele din apropiere, familia sau prietenii, obiectele din preajmă îi oferă prilejul de a alcătui continuu alte compoziții sau naturi statice. Cu aceasta "recuzită" ea și-a construit opera pe parcursul a mai bine de cincizeci de ani. Prospețimea lucrărilor ei este dată de capacitatea ei de a înregistra acel moment special, lumina nouă în care vede un vechi obiect, farmecul unei flori, felul în care se compun lucrurile din preajmă. Cele mai multe imagini sunt din propriul atelier, în unele compoziții ea descrie colțuri sau imagini ample ale atelierului, în altele se restrânge la câteva obiecte sau cărți, dar totul este privit astfel încât prezența umana există.

(...)Sinceritatea discursului Almei Redlinger este cuceritoare. Pictura ei este nu doar credibilă, ci, aș spune, chiar benefică, prin capacitatea ei de a transmite privitorului bucuria momentului și o imagine nouă, reconsiderată, a universului în intimitatea căruia trăim. ”
— Maria-Magdalena Crișan, 2006 [7] ''
„(...)Lucrările respiră un dialog aparte între structurile cromatice și construcția grafică, în care tensiunile se articulează discret, dar vizibil, conferind pânzelor un rafinament desăvârșit. Griurile capătă o căldură specială, colorată aproape, prin combinațiile neașteptate cu tonuri de violet și verde stins, eliberând o imagine care traieste puternic și viu, dublată de o sensibilitate care răzbate din fiecare formă desenată. "Astăzi realizez că un tablou de Alma Redlinger e aidoma unei ființe bicefale, ale cărei capete își doresc cu ardoare supremația, tactul artistei constă în a nu da câștig de cauză nici unuia dintre ele. ”
— Cristian Robert Velescu, 2007[8]

Aprecieri

„Cel ce pășește în sălile expoziției Almei Redlinger, este fascinat din prima clipă de siguranța, vigoarea și autoritatea expresiei acestei pictorițe. Silueta, de o forță pe care nu o dă decât capacitatea de sinteză ,conferă monumentalitate unor lucrări ce nu depășesc câțiva zeci de centimetri.

Două sau trei pete plate de culoare dau lucrărilor relief, iar privitorului sentimentul că tot ce trebuia spus s-a spus. Nici un detaliu inutil, nici un element așternut „pentru frumusețe” nu tulbură aceste imagini, ce stăruie îndelung în amintire dupa ce le-ai văzut. În pictură, grafică sau colaj, în lucrări definitive sau în schițe, Alma Redlinger este aceeași artistă sobră și personală, straină spectacolului atractiv sau complezent.

În lucrări mai vechi, compoziții, naturi moarte sau flori, intuiția severității cubiste și-a pus amprenta. Prin anii 70, sau chiar mai devreme, când alții încercau să descopere cubismul, Alma Redlinger realiza deja sinteze în acest spirit (....) ”
— Radu Ionescu, 1994 [9]
„(....) De la primele lucrări, artista avertizează asupra unei duble chei de lectură- cea a jocului demiurgic, cu materiile joase ce trebuiesc înnobilate și cea a jocului secund, cultural, în care se operează invers, substanța „divină” a creației fiind atacată și supusă comentariului minor. Scopul predominant este unul singur -matissian- al bucuriei imediate, al unei așezări epicureice printre forme.

Acest hedonism unificator dă farmecul ansamblului; el animă subteran creația, conferind o senzație de permanentă emanație autobiografică, stimulând, de asemenea, fraternizarea empatică a privitorului, ce pare a fi fost prevăzut în economia imaginii ca factor participativ, ca „actant”. Se relevă, astfel, caracterul spectacular al lucrărilor. Fracturile formei, alburile cruțate de culoare și desen deopotrivă dau un traseu rebusistic, compun o șaradă în ale cărei goluri de sens se urmăresc unul pe celalalt: artista (portretul ascuns) și privitorul (vânător de sensuri). Acest joc de descompunere/compunere, păstrând o prospețime a primelor vârste, este rafinat/complicat prin modularea culturală. Facerea /lectura trece prin câteva filtre de «pierdere a inocenței».

Două ar fi explicite: 1. tehnica; 2. citatul cultural.(....) ”
— Călin Dan, 1987 [10]
„(...) Forța exemplară a desenului ni se relevă în dialog permanent cu armoniile nelipsite de tensiune ale culorilor. Monumentalitatea expresivă a personajelor („Odalisce pe fond roșu,” „Pierrot” ,„Prietenele” ,„Montmartre” ,„Femeie pe galben”) își află o discretă și rafinată complementalitate în minuțiozitatea și exuberanța unor motive („Bonsai” ,„Compoziție cu pipă” ,„Magnolii cu Telerama” ,„Nuferi cu Rembrandt”) ce reușesc să se încarce de o binevenită dimensiune metaforică, dezvăluind, totodată, iscusința admirabilă a creatoarei de a conferi detaliilor (nu lipsesc trimiterile discrete la arta căreia i s-a dedicat și la artiștii preferați) o putere de seducție ieșită din comun. (...) (...) Este greu de cuprins universul valorilor, dar și al bucuriilor estetice pe care această expoziție le prilejuiește privitorului. Ea se ivește acum, în plin bulevard, în miezul „marșului social” și al platitudinilor cotidiene, ca un semn de har și de dar, iar aceia care trec pragul expoziției au toate motivele să-l perceapă drept un adevărat privilegiu. ”
— Ion Parhon, 2004 [11]

Expoziții personale

Expoziții de grup

Expoziții în străinătate

Premii

Lucrări în muzee și colecții particulare

România, Franța, Italia, Germania, Israel, S.U.A., Japonia, Brazilia, Olanda, Canada, Belgia, Grecia, Anglia.

Lucrări în muzee din România

Donații

Călătorii de studii în țară și străinătate

Vâlcele, Țara Oașului, Topalu, Bistrița, Negrești, Constanța, Sulina, Reșița, Brăila, Bacău, Sarmisegetuza, Huși, Bârlad, Iași; Italia, Spania, Franța, Germania, Olanda, Belgia, Anglia, Bulgaria, Grecia, Israel, Polonia, Cehoslovacia.

Note

  1. ^ a b c ro Alma Redlinger – Arborele vieții - de Lucian Muntean
  2. ^ Alma Redlinger, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  3. ^ RKDartists, accesat în  
  4. ^ ro Cronica plastică a expoziției „Artiști evrei din România”
  5. ^ Octavian BARBOSA, Dicționarul artistilor români contemporani, Editura Meridiane, București, 1976
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v Album Alma Redlinger, Studii, p. 227, Editura Master Print, 2009, album îngrijit de Daria Simion și Vasile Petrovici
  7. ^ Maria-Magdalena Crișan, Alma Redlinger – Atelier, Observatorul Cultural, nr. 329, 13-19 iulie 2006
  8. ^ Cristian Robert Velescu, Expozitia Atelier, 2007
  9. ^ Radu Ionescu, Despre Alma Redlinger, Cotidianul, 14 iulie 1994)
  10. ^ Călin Dan, Alma Redlinger - Expozițe Galeria Orizont, Arta, nr. 9, 1987
  11. ^ Ion Parhon, România Liberă, 9 august 2004 (text reprodus și în Albumul Alma Redlinger, p. 142 Ed. Master Print)
  12. ^ Catalogul Expoziției Alma Redlinger, Sala Dalles, București, Editura UNARTE, 2011 curator Adrian Buga

Bibliografie

Legături externe

Categorii