Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Andrei Lupan

Andrei Lupan în anii '70
Date personale
Nume la naștereAndrei Lupan
Născut12 februarie 1912
Mihuleni, ținutul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat27 august 1992
Chișinău, Republica Moldova
NaționalitateMoldovean
Cetățenie Uniunea Sovietică
 Republica Moldova
Etnieromâni[1]
OcupațiePoet
politician
Om de stat
Limbi vorbitelimba rusă
limba moldovenească
limba română Modificați la Wikidata
Al 5-lea Președinte al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești
În funcție
3 aprilie 1963 – 11 aprilie 1967
Precedat deIosif Vartician
Succedat deSergiu Rădăuțanu

PremiiErou al Muncii Socialiste
Laureat al Premiului de stat al Republicii Moldova
Partid politicPCR
PCUS
Alma materUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Profesiepoet
Cariera literară
Partid politicPartidul Comunist Român, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbilimba rusă
limba română (denumită limba moldovenească în perioada sovietică)
Mișcare/curent literarProletcult  Modificați la Wikidata
Specie literarărealism socialist

Andrei Lupan (n. 15 februarie 1912 – d. 24 august 1992) a fost un poet, dramaturg, eseist, publicist și om de stat moldovean, membru titular al Academiei de Științe a RSS Moldovenești (1961).

Biografie

[[wiki]]Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2022

Este absolvent al Școlii Agricole din Cucuruzeni (1929) și al Școlii de Viticultură din Chișinău (1934). În 1935 devine student al Facultății de Agronomie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași cu sediul la Chișinău. A absolvit Institutul Agricol din Chișinău (1941). În anii celui de-al Doilea Război Mondial, a colaborat cu Comitetul Moldovenesc pentru Radiodifuziune și cu ziarul Moldova Socialistă, evacuate la Moscova. După 1945, a exercitat funcțiile de președinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.M. (1946-1962), secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1954-1971), președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1963-1967), locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1967-1971). Până la sfârșitul vieții se consacră muncii de creație.[2]

Debutează cu poezia Biografie în 1932 pe paginile ziarului bucureștean Adevărul literar și artistic, după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. Câteva articole publicistice publicate în anii studenției (Realități studențești; Facultatea și studenții ei; Eroism și lașitate; O manevră) denotă orientarea democratică a tânărului scriitor, tendința de încadrare plenară în problematica vieții și atașamentul față de frământările și năzuințele oamenilor muncii spre o viață mai bună. Creația literară de după 1945, reflectată în volumele Poezii (1947); Întrare în baladă (1954); Haz și necaz (1957); Meșter-faur (1958); Frate al pământului (1962); Versuri (1962); Legea găzduirii (1966); Cărțile și răbojul anilor (1969); Scrieri (în 3 vol., 1973); Gromovnic (1973); Magistrale (1976); Versuri (1982); Frate al pământului (1986); Scrieri (în 2 vol., 2002) ș.a. ilustrează autenticitatea talentului și multitudinea preocupărilor artistice și intelectuale ale autorului, orientat cu fidelitate spre tradiția clasică verificată și confirmată de experiența mai multor generații de mânuitori ai condeiului, conturând astfel chipul unui poet de largă respirație epică, în creația căruia oamenii și meleagul natal se prezintă în autentica lor haină pământească. Scriitorul reflectă în creațiile sale evenimente importante din viața satului moldovenesc din perioada dintre cele două războaie mondiale, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și din anii postbelici, cu tot frământul și zbuciumul lor dramatic, intersectând mentalitatea profund țărănească și tiparele vii ale creației populare cu lecturile și asimilările valorilor naționale și universale, fapt care imprimă scrisului lupanian o notă și un specific aparte. S-a manifestat și în calitate de traducător al unor opere de valoare din patrimoniul literar universal, prezentând versiuni în limba maternă din W. Shakespeare, A. Pușkin, M. Lermontov, N. Nekrasov, T. Șevcenko, M. Gorki, V. Maiakovski, A. Tvardovski, N. Tihonov, A. Prokofiev, E. Mejelaitis ș.a. A participat permanent la toate activitățile de amploare ale A.Ș.M., evidențiindu-se mai cu seamă în cadrul Secției de Științe Socioumane. A pledat pentru valorificarea patrimoniului cultural și literar, pentru promovarea valorilor autentice naționale. S-a manifestat ca publicist cu profunde și curajoase viziuni estetice, culturale și sociale (eseurile despre M. Eminescu, I. Creangă, T. Arghezi, despre procesul literar contemporan, despre limba literară etc, înmănuncheate parțial în culegerea Cărțile și răbojul anilor, (1969), etc.

I s-au conferit titlurile de Scriitor al Poporului din R.S.S.M. și de Erou al Muncii Socialiste. A fost distins cu Premiul de Stat al R.S.S.M., Premiul de Stat al U.R.S.S., decorat cu ordinele "Lenin" și "Drapelul Roșu de Muncă".

Cărți publicate

Traduceri

Bibliografie

Note

  1. ^ Andrei Lupan. Intelectualul basarabean şi istoria - LimbaRomana, limbaromana.md 
  2. ^ Ion Ciocanu, Ion (). LIMBA ROMÂNĂ *. p. 33-42. 

Legături externe