Biodisponibilitatea (prescurtată BD) reprezintă raportul dintre cantitatea de substanță activă precum și viteza cu care aceasta este cedată, absorbită în organism, care ajunge la locul de acțiune și își manifestă efectul biologic.[1]
Prin definiție, biodisponibilitatea unei substanțe dintr-o anumită formă farmaceutică care se administrează intravenos este de 100%.[2][3] Totuși, administrarea pe alte căi decât cea IV poate duce la o scădere a biodisponibilității, datorită fenomenelor de cedare, absorbție și metabolizare, care scad nivelele de substanță care ajung în circulație. Din punct de vedere matematic, biodisponibilitatea este un raport ce compară aria de sub curba reprezentării grafice a concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) pentru o formulare extravasculară (orală, rectală, etc) cu aria analoagă administrării formulării intravasculare.[4] ASC este utilizată deoarece aceasta este proporțională cu doza care a fost absorbită în circulația sistemică.[5]
Cunoașterea biodisponibilității unui medicament poate duce la modificarea parametrilor acestuia: mod de administrare, durată etc. fiind important în farmacologie.
Pentru determinarea biodisponibilității se utilizează trei tipuri:
|