În mod tradițional termenul de „caviar” se referă doar la icrele sturionilor din Marea Neagră și din cea Caspică[1] (caviarii Beluga, Ossetra și Sevruga), dar în anumite țări este folosit pentru a descrie și alte tipuri de icre de pește (chefal sau ton),[2] precum și pentru icrele altor specii de sturioni.[3][4][5]
În funcție de aromă, consistență sau culoare prețul caviarului poate ajunge până la 35 de dolari per gram sau 1.000 de dolari per uncie. Fiind considerat o delicatesă de lux, încă din timpul Imperiului Roman, acesta se servește ca garnitură sau ca aperitiv.[6]
Caviarul este un aliment sensibil ce trebuie păstrat la rece de la obținere până la momentul consumului, putând fi consumat fără a fi gătit în vreun fel. De asemenea, este posibilă pasteurizarea caviarului pentru a îngădui păstrarea pe termen mai lung; procesul de pasteurizare schimbă însă ușor textura alimentului, și îi reduce acestuia valoarea economică și culinară.[7]
^Fodor, Alexandrina, et al. "ASSESSMENT OF DEGREE OF FRESHNESS AND QUALITY OF PRODUCTS TYPE "FISH ROE" SOLD IN SUPERMARKET CHAIN STORES." Analele Universității din Oradea, Fascicula: Ecotoxicologie, Zootehnie și Tehnologii de Industrie Alimentară 10.A (2011): 177-181.