Constance Elaine Trimmer Willis (n. 31 decembrie 1945) este o scriitoare americană de literatură științifico-fantastică.
Willis a câștigat, printre alte premii, unsprezece premii Hugo și șapte Premii Nebula. Cel mai recent a câștigat premiile Hugo și Nebula pentru romanu Blackout/All Clear (august 2010)[11]. În anul 2009 a intrat în Science Fiction Hall of Fame[12][13], iar în 2011 Science Fiction Writers of America a desemnat-o al 28-lea Grand Master.[14]
Unele dintre operele sale vorbesc despre călătoria în timp a unor studenți la istorie în cadrul unei facultăți de la Universitatea Oxford — considerate parte a unei serii intitulată Călătoria în timp.[15] Seria cuprinde povestirea "Cei care pândesc focul" (1982, care a apărut și în câteva antologii), romanele Cartea Judecății de Apoi și To Say Nothing of the Dog (1992 și 1998), precum și romanul în două părți Blackout/All Clear (2010).[15] Toate patru au câștigat premiul Hugo și, în afară de To Say Nothing of the Dog, premiul Nebula.[11]
Willis a absolvit în 1967 Colegiul de stat Colorado, în prezent University of Northern Colorado[16]. Ea locuiește în Greeley, Colorado cu soțul ei Courtney Willis, fost profesor de fizică la universitatea sus menționată. Cei doi au o fiică pe nume Cordelia.
Prima povestire publicată de Willis a fost "The Secret of Santa Titicaca" în numărul din iarna anului 1970 al revistei Worlds of Fantasy.[17] Între 1978-80 au urmat cel puțin șapte povestiri, înainte ca ea să-și publice romanul de debut, Water Witch (1982), scris împreună cu Cynthia Felice și apărut la Ace Books.[17] După ce a primit în același an distincția National Endowment for the Arts, ea și-a părăsit slujba de profesor și a devenit scriitor profesionist.[18]
Gary K. Wolfe scria: „Willis, fostul superstar comic al convențiilor SF - desemnarea ei ca maestru de ceremonii este ca și cum l-ai pune iar pe Billy Crystal să prezinte Oscarul – și autoarea unora dintre cele mai amuzante povestiri ale genului, este o femeie mult mai complexă și importantă decât o reflectă popularitatea ei și, pe lângă succesul repurtat în domeniul comediei și al parodiei, vrea să ne arate că este și o scriitoare importantă”."[19]
Stilul lui Willis se apropie de comedia manierelor. Protagoniștii ei au de-a face, de obicei, cu persoane care desfășoară activități ilogice, cum ar fi încercarea de a organzia o sesiune de sunat din clopoțel în mijlocul unei epidemii mortale (Cartea Judecății de Apoi), sau efortul frustrant de a analiza experiențe aproape de moarte prin punerea cuvintelor în gura celor intervievați (Passage).
Printre alte teme și procedee stilistice se numără:
Willis este o scriitoare SF extrem de apreciată, mare parte a scrierilor sale explorând științele sociale. De multe ori introduce în povestirile ei tehnologia pentru a-i direcționa pe cititori către întrebări legate despre impactul pe care acestea le au asupra lumii. De exemplu, Lincoln's Dreams nu tratează doar psihologia viselor, ci și rolul lor ca indicatori ai bolii, în timp ce Bellwether se preocupă aproape exclusiv de psihologia umană.
Printre alte teme, "Uncharted Territory" analizează până la ce nivel poate modela tehnologia problema genurilor. Romanul Remake pune laolaltă filmele vechi și revoluția grafică computerizată cu proprietatea intelectuală, problematica drepturilor de autor digitale și cea a domeniului public.
Alte scrieri ale lui Willis explorează științele așa-zis grele, în spiritul tradiției clasice a SF-ului. "The Sidon in the Mirror" revine la romantismul interplanetar și interstelar al anilor '30 și '40, "Samaritean" reprezintă o altă viziune asupra ideii lui Heinlein din "Jerry Was a Man", în timp ce "Luna albăstruită" și "Scrisoare informativă" amintesc de "The Year of the Jackpot" și Mânuitorii de zombi ai aceluiași Heinlein.
|
|
Câștigate
Nominalizări
Câștigate
Nominalizări
Câștigate
Nominalizări
Nominalizări
Nominalizări
Câștigate
Nominalizări
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|publisher=
(ajutor)
|
|