Entoloma griseocyaneum | |
---|---|
Genul Entoloma, aici specia Entoloma griseocyaneum | |
Clasificare științifică | |
Domeniu: | Eucariote |
Regn: | Fungi |
Diviziune: | Basidiomycota |
Clasă: | Agaricomycetes |
Ordin: | Agaricales |
Familie: | Entolomataceae |
Gen: | Entoloma |
Specie: | E. griseocyaneum |
Nume binomial | |
Entoloma griseocyaneum (Fr.) P.Kumm. (1871) | |
Sinonime | |
| |
Modifică text ![]() |
Entoloma griseocyaneum (Elias Magnus Fries, 1818 ex Paul Kummer, 1871) din încrengătura Basidiomycota, în familia Entolomataceae și de genul Entoloma[1][2] este o specie de ciuperci necomestibile rară și saprofită. Un nume popular nu este cunoscut. Bureții trăiesc în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol calcaros în grupuri mici prin iarbă și trifoi, în pajiști, pe pășuni, în parcuri și la margini de pădure adesea pe lângă pini de pădure și ienupări. Apar de la câmpie până la zonele subalpine din iunie până în octombrie (noiembrie).[3][4][5]
Numele binomial a fost determinat de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae din 1818.[6]
Apoi, în 1871, micologul german Paul Kummer a transferat specia la genul Entoloma sub păstrarea epitetului, de verificat în marea sa operă Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen,[7] fiind numele curent valabil (2021).
Sinonime obligatorii sunt Rhodophyllus griseocyaneus a lui Lucien Quélet (1886),[8] Hyporrhodius griseocyaneus a lui Joseph Schröter (1888)[9] și Leptonia griseocyanea a lui Peter Darbishire Orton (1960),[10] dar, de asemenea, celelalte taxoane propagate precum variațiile descrise sunt autorizate (vezi infocaseta).
Epitetul este derivat din cuvintele latine (latină grisens=gri, de culoarea perlei)[11] și (latină cyaneus=azuriu, albastru ca apa [mării]), [12] datorită aspectului general.
Buretele poate fi confundat preponderent cu specii necomestibile sau toxice ale aceluiași gen, cum sunt între altele: Entoloma cetratum (otrăvitor),[16] Entoloma conferendum sin. Entoloma staurosporus (probabil toxic),[17] Entoloma excentricum (necomestibil),[18] Entoloma hiemale (necomestibil),[19] Entoloma jubatum (necomestibil),[20] Entoloma mougeotii (necomestibil),[21] Entoloma rhodopolium (otrăvitor),[22] Entoloma sepium (comestibil, crește sub porumbar),[23] Entoloma sordidulum (otrăvitor),[24] sau Entoloma undatum (necomestibil),[25] dar și cu bureți a altelor genuri, ca de exemplu Tricholoma inamoenum (necomestibil).[26] Foarte periculoasă este confuzia cu specii din genul Inocybe, toate fiind grav toxice până letale, cum ar fi: Inocybe asterospora (foarte otrăvitoare, posibil letală),[27] Inocybe cookei,[28] Inocybe corydalina (necomestibilă, foarte slab otrăvitoare),[29] Inocybe erubescens sin. Inocybe patouillardi (letal),[30] Inocybe grammata (otrăvitor),[31] Inocybe napipes (otrăvitor, carnea tăiată devine ușor maronie, crește mai târziu),[32] Inocybe rimosa sin. Inocybe perlata,[33] Inocybe splendens (foarte otrăvitor)[34] sau Inocybe squamata (foarte otrăvitor).[35]
Ciuperca nu este otrăvitoare, dar din cauza mirosului, a calității cărnii precum al gustului nu neapărat plăcut, nu este comestibilă. Mai departe, specia, fiind rară, ar trebui să fie cruțată și lăsată la loc.