Credulitate, superstiţie şi fanatism.
Gravură de William Hogarth

Fanatism (din latină fanaticus) este un termen prin care se caracterizează atașamentul necondiționat al unei persoane sau al unui grup la o idee, doctrină, opinie sau la un scop, animat de un zel orb, fără să se țină seamă de eventualele consecințe pentru sine sau pentru alții.

Principalele trăsături ale fanatismului sunt:

Fanatismul se poate manifesta în diverse domenii ale societății - politică, religie - și poate deveni o manifestare de masă. În statele totalitare, fanatizarea maselor prin propagandă bine regizată ("spălarea creierului") servește ca mijloc pentru realizarea scopurilor politice și ideologice. În cazuri extreme, fanaticul își pierde instinctul vital de autoconservare până la sacrificiul propriei existențe, de ex. piloții japonezi "kamikaze", atentatele sinucigașe ale fundamentaliștilor islamici și creștini. Fanatismul este la originea actelor teroriste.

Nu rareori, fanaticii produc o asemenea impresie, încât sunt onorați ca eroi, preaslăviți ca martiri sau chiar venerați ca sfinți.

Opus fanatismului este principiul umanist al toleranței.

În psihopatologie, prin termenul de "psihopatie fanatică", se înțeleg manifestările acelor bolnavi psihic aderenți la o idee supraevaluată. Kurt Schneider deosebește trei tipuri de psihopați fanatici: