Ghetou este un cartier al unui oraș în care locuiește o populație de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a unei politici de discriminare. În timpul celui de-al doilea război mondial, naziștii au creat ghetouri în diverse orașe din estul Europei, pe care le-au transformat în lagăre de exterminare. Este cunoscută rezistența unor ghetouri, mai ales a celui din Varșovia, împotriva armatei naziste.
Gheto este un termen care desemna inițial, în lumea creștină, o stradă sau un cartier al unui oraș în care, prin lege, erau obligați să trăiască evreii.
Prima aplicare a unor măsuri legale de segregare a avut loc însă în lumea islamică, mai precis în Marocul anilor 1280, unde segregarea forțată a evreilor se făcea în arii numite "milah". Milet-urile creștine sau evreiești din Imperiul Otoman, care sunt și ele gheto-uri, reprezintă evoluții ale conceptului arabo-musulman de "milah"-uri.[1] Astfel subiecții non-musulmani ai statului islamic erau discriminați legal în diverse moduri: nu puteau să-și construiască lăcașe de cult decât cu aprobarea autorităților musulmane, cum nu puteau nici măcar să le repare pe cele vechi. Aceștia reprezentau cetățeni de clasă inferioară, astfel încât nu li se permitea să poarte arme, să călărească decât măgari, sau dacă totuși li se permitea să călărească și cai, erau obligați să descalece și să ofere locul unui musulman dacă întâlnea unul. În curtea de judecată, în cazul unui litigiu cu un musulman, mărturia nonmusulmanului nu era acceptată și el era judecat după legea musulmană (sharia). Existau restricții în ce privește înălțimea caselor, etc.
Segregarea forțată a evreilor se va răspândi în secolul al XV-lea și al XVI-lea în toată Europa. Gheto-urile erau în general împrejmuite iar porțile ținute închise noaptea și în timpul marilor sărbători creștine, când exploziile antisemite erau mai probabile din cauza credinței creștinilor vremii că Iisus fusese crucificat din vina evreilor.[2]
În decursul secolului al XIX-lea, gheto-urile au fost definitiv desființate în Europa occidentală. Ultimul dintre ele a fost gheto-ul roman, înființat de către Papa Paul al IV-lea în 1555; el avea să fie abolit odată cu pătrunderea trupelor franceze în oraș, în 1870, susținute de aramata populară italiană. [3] În Europa de est, gheto-urile rusești au fost menținute până la revoluția din 1917. [4] În lumea islamică ghetouri au supraviețuit până la momentul emigrării masive a evreilor spre Israel în 1948. [5]