Pentru alte sensuri, vedeți Greci (dezambiguizare).
Greci
(Έλληνες)
Populație totală
20.000.000 (14.000.000 – 19.000.000 (est.))
Regiuni cu populație semnificativă
Grecia:
   10.474.296 (estimare iulie 2006)

Statele Unite ale Americii:
   1.213.807 (2000)[1] – aproximativ 3.000.000 se consideră de origine greacă[2]
Cipru:
   689.471 (2001, în zona controlată de guvern)
Australia:
   375.703 (2001)[3]
Germania:
   370.000 (2006 est.)[4]
Regatul Unit:
   300.000 (est.)[5]
Canada:
   215.105 (2001)[6]
Rusia:
   97.827 (2002)[7]
Ucraina:
   91.500 (2001)[8]
Albania:
   58.785 (1989)[9]

Restul lumii:
   vezi Diaspora greacă
Limbi vorbite
greacă
Religii
predominant creștin-ortodocși, cu minorități romano-catolice, protestante, musulmane și atee.
Grupuri înrudite sau legate cultural
Ellinokýprioi[*][[Ellinokýprioi (ethnic Greek population of Cyprus)|​]]
greci pontici
Urums[*][[Urums (Turkic speaking Greek Orthodox peoples)|​]]
Q24705207[*]
macedoni[*]
Maniots[*][[Maniots (inhabitants of the Mani Peninsula, Laconia, in the southern Peloponnese, Greece)|​]]
Mikrasiates[*][[Mikrasiates (Greeks from Asia Minor)|​]]
Tsakones[*][[Tsakones (population group living in Cynuria, Peloponnese, Greece)|​]]
minoranza linguistica greca d'Italia[*][[minoranza linguistica greca d'Italia (Ethnic Greek community of Southern Italy)|​]]
Cappadocian Greeks[*][[Cappadocian Greeks (Ethnic group in Greece)|​]]
Karamanlides[*][[Karamanlides (Turkish-speaking ethnic Greek group)|​]] Modificați la Wikidata

Grecii (greacă: Έλληνες - ellenes) reprezintă o grupă etnică și o națiune care populează Grecia din secolul al XVII-lea î.Hr. până în prezent. Astăzi Grecii pot fi întâlniți în peninsula greacă a Europei de sud (sudul Peninsulei Balcanice) și în Cipru. Din Antichitate până în primul sfert al secolului al XX-lea Grecii erau răspândiți în peninsula greacă, pe coastele mărilor Egee și Neagră, în special cele ale Anatoliei, Pontului și Asiei Mici, la Constantinopol și Alexandria Egipteană, regiuni care coincideau cu aria coloniilor grecești antice și cu întinderea, până în secolul al VII-lea, a Împărăției romane de Răsărit, ulterior denumită „Bizantină”, de cultură majoritar greacă. După secolul al XV-lea, aproape toți Grecii au devenit supuși ai Turcilor, iar după războiul Greco-Turc (1919-1922), populația greacă din Turcia a fost fie măcelărită, fie turcizată și islamizată, fie strămutată[10], astfel încât Grecii au ajuns aproape în totalitate în interiorul granițelor Greciei de astăzi. Alte grupuri etnice grecești sunt răspândite începând din Italia de Sud și până în Caucaz, precum și în diaspora în diferite țări.[11]

Identitatea poporului grec

La Greci, identitatea națională se definește prin limba greacă, prin credința cel puțin nominală creștin-ortodoxă, din secolul al V-lea până astăzi[12] și prin moștenirea istorică, arheologic, epigrafic și literar documentată timp de aproape 3 milenii.[13]

Limbă

Grecii vorbesc limba greacă, o limbă indo-europeană ce reprezintă o categorie în sine, care se pare că are legături cu limba armeană și cu limbile indo-iraniene.[14] Literatura greacă are o continuitate istorică de peste 3.000 de ani, care o face să fie una dintre cele mai vechi ramuri ale familiei de limbi indo-europene. Alfabetul grec este utilizat în scriere încă din secolul IX î.Hr. Greaca modernă este, față de limba elenă clasică din vremea lui Pericle (secolul V î.Hr.) într-o continuitate similară cu cea dintre limba latină și limba română. De altfel, limba greacă actuală are trăsături lingvistice comune cu limba română, limba albaneză și limba bulgară; a absorbit numeroase cuvinte străine, în principal de origine vest-europeană sau turcă.

Influență culturală

Cultura elenică a avut, în mai multe perioade, o mare influență asupra altor popoare: în Antichitate, limba elenică „koinè” a fost lingua franca din Italia de Sud până în actualul Pakistan și din Crimea până în Egipt; în Evul Mediu, a transmis Europei, Arabilor și Turcilor tezaurul literar, filozofic, juridic, artistic și tehnic al Antichității, iar Bulgarilor, Sârbilor și Rușilor forma ortodoxă a creștinismului; însfârșit în perioada modernă a contribuit la occidentalizarea Imperiului Otoman și la redescoperirea, de către Europenii apuseni, a elenismului antic și bizantin.[15]

Istoria migrărilor grecilor

Anumite evenimente istorice importante au fost incluse mai jos, însă această cronologie nu este menită să redea toate evenimentele istorice care nu au legătură cu migrațiile. În Istoria Greciei există informații bogate legate de contextul istoric în care au avut loc toate aceste migrații.

Vezi și

Bibliografie

Note

  1. ^ United States of America: 2000 census
  2. ^ United States Department of State: Background Note: Greece
  3. ^ Community Relations Commission: 2001 census
  4. ^ Germany: Greek population in Germany, by the Federal Republic of Germany (Relations between Greece and Germany)
  5. ^ United Kingdom: Greek population in the UK No exact figure available, this is the figure for London alone.
  6. ^ See List of Canadians by ethnicity
  7. ^ Norwegian Institute of International Affairs: Centre for Russian Studies: 2002 census
  8. ^ State Statistics Committee of Ukraine: 2001 census
  9. ^ UNPO: Mission Report on the situation of the Greek minority in Albania
  10. ^ George Prevelakis, Géopolitique de la Grèce, ed. Complexe 2006, ISBN 978-2804800734; [1]
  11. ^ Encarta: Greece Arhivat în , la Wayback Machine.
  12. ^ Encarta: Greece Arhivat în , la Wayback Machine.
  13. ^ Encyclopædia Britannica 2006, "History of Greece"
  14. ^ BBC: Languages across Europe: Greek
  15. ^ Johann Gustav Droysen, Geschichte des Hellenismus, 1836 și 1843, reeditat de Primus Verlag, Darmstadt 1998.

Legături externe