Gustav Weigand
Date personale
Născut	1 februarie 1860[1][2] Duisburg, Regatul Prusiei[3]
Decedat	8 iulie 1930 (70 de ani)[1][3][2] Belgershain, Imperiul German[3]
Cetățenie	Germania
Ocupație	lingvist cadru didactic universitar[*]​
Locul desfășurării activității	Leipzig
Limbi vorbite	limba germană[4][5][6] limba bulgară[6]
Activitate
Alma mater	Universitatea Leipzig
Organizație	Universitatea Leipzig
Profesor pentru	Stoian Romanski[*]​
Membru de onoare al Academiei Române
Modifică date / text

Gustav Weigand (n. 1 februarie 1860, Duisburg, Regatul Prusiei – d. 8 iulie 1930, Belgershain, Imperiul German) a fost un filolog german.

În anul 1893 a înființat, la Universitatea din Leipzig, Institutul pentru Studiul Limbii Române,^[7] care a fost, până la izbucnirea Primului Război Mondial, cel mai important centru științific din străinătate pentru studiul limbii române. Weigand a fost și primul lingvist care a cercetat, la fața locului, dialectele și graiurile limbii române, călătorind, în anii 1887 și 1909, în toate ținuturile locuite de români. El a impus în anul 1895 în lumea științifică folosirea denumirii de aromân, care a înlocuit-o pe cea limitativă de macedonean.^[8]

În anul 1892 a fost ales membru de onoare din străinatate al Academiei Române.^[9]

Lucrările lui Gustav Weigand

• 1888: Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung über Land und Leute ("Limba olimpo-valahilor, cu un preambul al țării și al locuitorilor ei"). Leipzig.
• 1892: Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung („Vlaho-meglenit. O cercetare etnografică și filologică”). Leipzig.
• 1894/95: Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren („Aromânii. Cercetare etnografică, filologică și istorică despre populația care-și zice macedo-romani sau țințari”). Leipzig.
• 1909: Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebiets („Atlasul lingvistic al teritoriului dacoromân”). Leipzig.^[10]

• 1913: Albanesische Grammatik im südgegischen Dialekt („Gramatica albaneză prin intermediul dialectului gheg de miazăzi”). Leipzig.
• 1913: Bǎlgarsko-Němski rěčnik („Conversația bulgaro-nemțească”). Leipzig.
• 1924: Weigand, Gustav, Ethnographie von Makedonien („Etnografia Macedoniei”). Leipzig.

Note

Lectură suplimentară

• Bahner, Werner: Gustav Weigand, Bedeutende Gelehrte in Leipzig I. Leipzig, 1965.
• Kahl, Thede: Gustav Weigand în Grecia. Despre greutatea unei percepții în lumea greacă. Istoria aromânilor. București, 2006 (Tritonic), pp. 77-94.
• Popa, Mircea: Gustav Weigand in Rumänien. 100 Jahre Rumänistik an der Universität Leipzig. Volumul editat de Bochmann, Klaus și Krause, Sabine (Aus der Südosteuropa-Forschung 3). München, 1996.
• Schaller, Helmut Wilhelm: Gustav Weigand - Sein Beitrag zur Balkanphilologie und zur Bulgaristik. München, 1992.

Legături externe

Materiale media legate de Gustav Weigand la Wikimedia Commons

• de Gustav Weigand. Zum 75. Todestag am 8. Juli 2005, Profesorul german Klaus Bochmann despre Gustav Weigand