Ieseu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1140 î.Hr.[1] |
Decedat | 1020 î.Hr. (120 de ani)[1] |
Părinți | Obed[*][2][3][4] |
Număr de copii | 9 |
Copii | David[2][5][3][4] Zeruiah[*] Abinadab[*] Eliab[*] Abigail[*] Shimea[*] Nethaneel[*][6] Raddai[*][7] Ozem[*][8] |
Etnie | evreu |
Religie | Iahvism[*][9] |
Limbi vorbite | limbi canaanite[*] |
Sfinți | |
Modifică date / text |
Ieseu (Iesei[10], Iese sau Isai, în ebraică יִשַׁי , Ișai) este în Biblie tatăl regelui David. În artă, personajul este reprezentat drept rădăcina arborelui genealogic al lui Isus din Nazaret.
În Vechiul Testament Ieseu este pomenit în cartea Rut drept fiul lui Obed, în 1 Samuel, 16, drept betleemitul menit de Dumnezeu a fi tatăl noului domnitor al Israelului, înlocuindu-l pe regele Saul. Profetul Samuel îl alege dintre cei șapte fii ai lui Ieseu pe David, mezinul acestuia. Ieseu a avut conform Cronicilor fiii: Eliab, Abinadab, Șimea, Netaneel, Radai, Oțem și David. Cel din urmă îl va sluji pe Saul înainte de a ajunge rege, dar va trebui să fugă de mânia acestuia, ajungând până la urmă la Mițpe, în țara Moabului, unde îi va chema și pe părinții săi.
Sursele: Rut 4,22; 1 Samuel 16,1-23 și 22,3; 1 Cronici 2,13-16; Isaia 7,14, 11,1 și 10, 53,2.
Arborele lui Ieseu este o temă des reprezentată în arta creștină, care ilustrează cu ajutorul unui arbore genealogic care iese din trupul lui Ieseu originea lui Hristos din casa regelui David.
Izvoarele acestei reprezentări se găsesc în Biblie. În evanghelia după Luca este menționată originea lui Iosif "din casa lui David" (1, 27). Îngerul Gavril îl numește pe Iosif "fiul lui David" (Matei 1, 20), și chiar Iisus este numit astfel la începutul cărții neamului său (Matei 1,1). Evanghelistul rezumă apoi:
În Epistola către romani se întâlnește pentru prima oară imaginea unui arbore genealogic al Mântuitorului, derivată din profețiile din Numeri și din cartea lui Isaia privitoare la tulpina din care va apare Messia:
Acest topos este folosit și în Apocalipsă:
Profeția lui Isaia 11,1:
va fi des citată în textele patristice. Deja Sf. Iustin o comentează, în secolul al II-lea, făcând în același timp referire la pasajul din Numeri 24,17, în care se anunță înâlțarea unui toiag de cârmuire care va "străpunge laturile Moabului" și la interpretarea dată lui în Romani. Același pasaj din cartea lui Isaia îl va inspira pe Origen să o numească pe Maria "virgam et florem", "ramură și floare" a genealogiei casei lui David[13] și "virga de radice Jesse" ("ramura rădăcinii lui Ieseu")[14]. Aceste denumiri se bazează pe analogia dintre "virga", "ramură", și "virgo", "fecioară". Tertulian numește neamul lui Iisus "rădăcina lui Ieseu". Maria apare și la Tertulian drept "virga ex radice", Iisus drept "floare din ramură"[15]. Ieronim dezvoltă aceste idei despre tulpina lui Ieseu accentuând rolul Mariei în cadrul genealogiei. Argumentația sa pleacă de la profeția din Isaia 11,1 și dezvoltă analogii între proorocirea nașterii lui Iisus dintr-o fecioară în Isaia 7, 14, desemnarea iubitului din Cântarea Cântărilor drept "trandafir din Saron, un crin din văi" (2,1) și prefigurarea lui Iisus drept "un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat" la Isaia 53,2[16]. Chiril de Alexandria o numește ulterior pe Maria ca "ramură" drept însemn al împărăției lui Iisus [17]. Aceste imagini se întâlnesc apoi des în scrierile patristice și sunt preluate ca topoi în imnurile latine[18]. Din literatura imnică imaginea arborelui este preluată în piesele de teatru medievale despre profeți[19] și în diverse texte liturgice cu referiri la prima parusie a lui Iisus[20].
Jean Calvin apelează la imaginea din Isaia 11, 1 cu tulpina lui Ieseu tocmai pentru a combate teoria virginității Mariei, bazată în exegeza Părinților Bisericii pe ideea unei rădăcini sterpe a casei David[21]. Reformatorul interpretează pasajul drept o subliniere a apariției nesperate a Mântuitorului din vița lui David.
Lista surselor:
În arta bizantină reprezentările s-au orientat inițial după un canon, așa cum reiese din Manualul de pictură de pe Muntele Atos[22]. Pictura murală ține însă doar parțial seama de reglementările transmise prin acea Ermhneia.[23]
O inițialǎ îi reprezintă pe Isus din Nazaret și pe Maria, susținuți de ramurile unui arbore care iese din trupul lui Ieseu într-o inițială de pe la 1200-1215 de pe folio 4r a manuscrisului “Liber Scivias” de Hildegard von Bingen, Cod. Sal. X 16 a Bibliotecii Universitare din Heidelberg. Același arbore e reprezentat, cu mult mai multe ramuri, care formează medalioane cu busturile profeților, în Biserica Sfânta Margareta din Mediaș.[24].
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|