John Holbrook Vance (n. , California, SUA – d. , Oakland, California, SUA) a fost un autor american de literatură fantastică și științifico-fantastică. Majoritatea operelor sale au fost publicate sub numele de Jack Vance. Vance a publicat 11 romane polițiste ca John Vance Holbrook și 3 sub pseudonimul Ellery Queen. A mai folosit și alte nume: Alan Wade, Peter Held, John van See sau Jay Kavanse[11]. A câștigat mai multe premii: Premiul Hugo în 1963 pentru The Dragon Masters, în 1967 pentru The Last Castle și în 2010 pentru memoriile sale This is me, Jack Vance, un Premiu Nebula în 1966 tot pentru The Last Castle; Premiul Jupiter în 1975; World Fantasy Award în 1984 pentru realizările sale de-o viață și în 1990 pentru Lyonesse: Madouc. A primit Premiul Edgar pentru cel mai bun roman de suspans primul în 1961 pentru The Man in Cage. În 1992 el a fost oaspete de onoare la Worldcon în Orlando, Florida. În 1997 a fost numit un SFWA Grand Master. New York Times Magazine îl descrie în 2009 pe Vance ca fiind una dintre vocile literaturii americane cele mai distinse și subevaluate[12].
The Gray Prince (titlul preferat al autorului: The Domains of Koryphon) (1974)
Showboat World (titlul preferat al autorului: The Magnificent Showboats of the Lower Vissel River, Lune XXIII, Big Planet) (1975)
Maske: Thaery (1976)
Galactic Effectuator (acest titlu este o invenție a editorului pentru colecția Miro Hetzel de scurte povestiri: "Freitzke's Turn" și "The Dogtown Tourist Agency") (1980)
Night Lamp (1996)
Ports of Call (1998)
Lurulu (2004; Ports of Call și Lurulu formează împreună un roman, Ports of Call este partea 1, iar Lurulu este partea a 2-a)
Selecție de nuvele
"Son of the Tree" (1951; nuvelă republicată ca un roman în 1964)
"Abercrombie Station" și "Cholwell's Chickens" (amândouă în 1952; două nuvele legate între ele, au format romanul Monsters in Orbit în 1965)
Fools Errant (Aspect Books, 2001), Fool Me Twice (Aspect Books, 2001), Black Brillion (Tor, 2004), Majestrum (Night Shade Books), The Spiral Labyrinth (Night Shade), The Gist Hunter (povestiri) (Night Shade) de Matt Hughes
The Pharaoh Contract (Bantam, 1991), Emperor of Everything (Bantam, 1991), Orpheus Machine (Bantam, 1992) de Ray Aldridge
Gene Wolfe a recunoscut că The Dying Earth a influențat lucrarea sa The Book of the New Sun.[15]
Dan Simmons's Hyperion series (Hyperion, The Fall of Hyperion, Endymion, The Rise of Endymion) are multe ecouri din opera lui Vance, așa cum o recunoaște în mod explicit într-una din cărțile sale de mai târziu.
The Golden Age de John C. Wright are unele asemănări cu lucrările lui Jack Vance, inclusiv un limbaj ornamentat și o cultură sterilă în stil baroc răsturnată pe o singură individualitate.
The Arbiter Tales (1995–6), trei romane de L. Warren Douglas, au fost puternic influențate de povestirile cu Alastor Cluster ale lui. Primul său roman, A Plague of Change (1992), este dedicat lui Jack Vance.[16]
The Dog of the North (2008), o fantezie de Tim Stretton, puternic influențată de lucrările lui Vance, după cum Tim Stretton a confirmat pe blogul său.[17]
Songs of the Dying Earth (2009), o antologie în cinstea seriei Dying Earth scrisă de Jack Vance [18]. Antologia a fost editată de George R. R. Martin și Gardner Dozois, amândoi fani ai lui Vance.
Foreverness Bibliographic information, 11 first chapters, information about the Vance Integral Edition, archive of Cosmopolis and Extant, with interviews, accounts of encounters with Vance and essays.
