Jean David s-a născut in 1908 la București intr-o familie evreiască bine situată. A pictat de la vârsta de 15 ani. A plecat ulterior la Paris pentru a studia arhitectura, dar, în cele din urmă între 1927 și 1937 a studiat acolo pictura și grafica, printre altele. la Academia Scandinavă din Montparnasse și la Academie Libre unde l-a avut ca profesor pe André Lhote. În țară s-a alăturat grupului din jurul revistei unu (editată de Sașa Pană), revista la care a și contribuit. În 1935 a întreprins o călătorie în Palestina, Egipt și Corfu. S-a considerat influențat de Modigliani (mai ales în seria de portrete din anii 1930 în România), de cubism și de suprarealism.
În 1942 Jean David a emigrat din România aflată sub regim antonescian, fugind cu o barcă pe mare, împreună cu alți 12 evrei (inclusiv artistul Theodor Brauner, fratele lui Victor Brauner). După o perioadă de doi ani de deținere de către autoritățile britanice într-un lagăr din Cipru, a ajuns în 1944 să se stabilească în Palestina, aflată atunci în ultimii ani ai regimului de mandat britanic și s-a înrolat în flota militară britanică. După proclamarea Statului Israel în 1948 a servit în flota militară israeliană.
A locuit la inceput la Ierusalim și s-a împrietenit cu scriitorul Dan Ben Amotz. A ilustrat cartea „Yalkut Hakhzavim” (Ranița cu minciuni) a acestuia și a poetului Haim Hefer, precum si o altă carte a lui Ben Amotz, „Eikh laasot ma” (Cum să faci ce).
Jean David a devenit unul dintre cei mai activi artiști plastici ai noului stat Israel, înființând alături de Marcel Iancu satul artiștilor Ein Hod. S-a implicat puternic în diverse domenii ale artei plastice, inclusiv design, afiș, amenajări interioare,crearea de mărci poștale etc. A realizat numeroase lucrări pentru compania aeriană El Al (inclusiv amenajarea interioară a unor avioane sau designul cărților de joc ale companiei) și pe navele companiei maritime ZIM, a participat la decorația interioară a hotelurilor Akadia și Sheraton din Tel Aviv, a Institutului Weizmann, a Universității Ebraice din Ierusalim, a auditoriului Winston Churchill al Institutului Politehnic din Haifa, a spitalului Rothschild din Haifa, a hotelului Boulevard din Singapore, a realizat decoruri la Teatrul Kameri din Tel Aviv, etc.
Și-a expus lucrările în Israel, la Londra și la New York.
Jean David a murit la Tel Aviv în 1993 și a fost înmormântat la cimitirul Nahalat Itzhak.
Viața privată
Jean David a fost căsătorit cu Suzi, originară din Bulgaria, pe care a cunoscut-o când era stewardesă la compania El Al și care a scris cartea de bucate „Hamitbah hasfaradí” (Bucătăria sefardă). Din 1955 a locuit și a lucrat pe strada Hayarkon din Tel Aviv, lângă mare.[3]
Premii și onoruri
1936-1939 A fost membru al Uniunii artiștilor plastici din România [4]
România 
Israel
România 
