Laccaria laccata
Pâlnii brumate
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Hydnangiaceae
Gen: Laccaria
Specie: L. laccata
Nume binomial
Laccaria laccata
(Scop.) Cooke (1884)
Sinonime
  • Agaricus laccatus Scop. (1772)
  • Agaricus janthinus Batsch (1783)
  • Agaricus amethysteus Bull. (1785)
  • Omphalia rosella (Batsch) Gray (1821)
  • Clitocybe laccata (Scop.) P.Kumm. (1871)
  • Collybia laccata Quél. (1888)
  • Laccaria affinis (Singer) Bon (1983)
Modifică text Consultați documentația formatului

Laccaria laccata (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Mordecai Cubitt Cooke, 1884),[1] denumită în popor pâlnie brumată,[2] puiuț,[3] sau ciupercă de mușchi[4] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Hydnangiaceae și de genul Laccaria care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Această specie foarte comună se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în mod general pe soluri mai sărace în substanțe nutritive, în grupuri numeroase - foarte rar și solitar, în locuri umede și răcoroase din păduri de conifere și de foioase, adesea pe marginea drumurilor, prin pășuni și parcuri, preferând simbioza cu rădăcinile de alun, arin negru, brad, carpen, fag, larice, mesteacăn pitic sau pin. La vreme potrivită apare din iunie până în octombrie (noiembrie).[5][6]

Numele epitetului este derivat din cuvântul latin (latină laccatus= lăcuit, strălucitor), deși această proprietate nu corespunde în niciun fel aspectului acestei ciuperci cu suprafața ei mată.[7]

Descriere

Bres.: Clitocybe laccata, img. 1

Confuzii

Buretele poate fi confundat cu multe alte specii, între altele cu forme mai deschise ale Laccaria amethystina (comestibilă),[9] Laccaria proxima (comestibilă),[10] Clitocybe rivulosa (mortală, mai deschisă, cu lamele dense și fără miros), mai departe cu Cuphophyllus lacmus (comestibil),[11] Gymnopus dryophilus sin. Collybia dryophila (comestibil),[12][13] Gymnopus peronatus sin. Collybia peronata (necomestibilă, foarte iute),[14] Cortinarius sanguineus (otrăvitor),[15] Cortinarius semisanguineus (otrăvitor),[16] Inocybe cookei (otrăvitor, miros slab fructuos),[17] Inocybe geophylla var. lilacina (otrăvitoare),[18] Laccaria maritima (comestibilă),[19] Laccaria proxima (comestibilă),[20] Laccaria tortilis (comestibilă),[21] Marasmius alliaceus sin. Mycetinis alliaceus, (burete de condimentare, crește mai mult prin păduri luminoase de fagi, miros puternic de usturoi),[22] Marasmius oreades (comestibil)[23] Marasmius lupuletorum sin. Marasmius torquescens (necomestibil, cu miros plăcut dar foarte fibros, crește pe bușteni de fagi, piciorul fiind albastru-negricios),[24] Marasmius wynnei (necomestibil, pe trunchiuri în putrefacție, cu tonuri mai violete, gust și miros cam neplăcut de țărână)[25] sau Mycena pura (condiționat comestibilă, ușor otrăvitoare, miros de ridichi).[26]

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare

Pâlnia brumată este o ciupercă destul de delicioasă. Deși mică, crește mereu în cantități respectabile. Astfel este adesea culeasă și consumată, dar confuzia cu ciuperci otrăvitoare sunt posibile (datorită marii variabilități). Ea poate fi preparată și consumată ca buretele de rouă.[27][28]

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Denumire RO 2
  4. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 512, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 3
  5. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 270-271, ISBN 3-405-12081-0
  6. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 128-129, ISBN 978-3-440-14530-2
  7. ^ Sven Nilsson, Olle Persson: „Fungi of Northern Europe”, vol. 2, Editura Penguin, Londra 1978, p. 36, ISBN 9780140630053
  8. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 130, ISBN 3-85502-0450
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12124-8
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 448-449 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 318-319, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 268-269, ISBN 3-405-11774-7
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 230-231, ISBN 3-405-11774-7
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 192-193, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 192-193, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 240-241, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 382-383, ISBN 88-85013-46-5
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12124-8
  21. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 384-385, ISBN 88-85013-46-5
  22. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 202-203, ISBN 978-3-440-14530-2
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 268-269, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 288-289, ISBN 88-85013-25-2
  25. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 204-205, ISBN 978-3-440-14530-2
  26. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 139, 141, ISBN 3-426-00312-0
  27. ^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108
  28. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 74, ISBN 3-453-40334-7

Bibliografie

Legături externe

Categorii