Date personale
Mihail Schina

Născut	14 iunie 1867 București, România
Decedat	1945, 78 de ani^[1]^{:p. 247} București, România
Părinți	Constantin Eustache și Elena (născută Procopie-Filitti)^[1]^{:p. 246}
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	ofițer
Limbi vorbite	limba română
comandant al Diviziei 1 Cavalerie
În funcție
1917 - 1918
Monarh	Ferdinand I
Prim-ministru	Ion I. C. Brătianu
Studii	Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1886 - 1888) Școala Superioară de Război din Torino (1898 - 1900)
Activitate
Ramura	Cavalerie
Gradul	Sublocotenent (1888) Locotenent (1893) Căpitan (1898) Maior (1907) Locotenent-colonel (1911) Colonel (1914) General de brigadă (1917) General de divizie (1921)^[2]
A comandat	1917-1918 - comandant al Diviziei 1 Cavalerie
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Coroana României (1906) Ordinul național „Steaua României” (1912)
Modifică date / text

Mihail Schina (n. 14 iunie 1867, București - d. 1945, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.^[3]

Biografie

Mihail Schina a fost al doilea copil - dintr-o sarcină gemelară - al cuplului Constantin-Eustache și Elena Schina. Tatăl său a fost prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. A avut trei frați: Albert Alexandru - fratele geamăn, mort în 1900 (căpitan), Eustațiu (1863-1919) și Gheorghe (1872-1936).^[1]^{:p. 246}

Cariera militară

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Schina a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori și ofițer în statul major al Diviziei 3 Infanterie.^[4]^[5]^[6]^[7]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Roșiori, șef al Etapelor Armatei de Nord și comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Oituz. La 28 octombrie/11 noiembrie 1918 Divizia 1 Cavalerie este remobilizată, generalul Mihail Schina fiind numit comandant al acesteia, rămânând în fruntea acesteia până la 1 iulie 1919.^[3]

Pentru modul în care și-a susținut ideile și convingerile, a intrat în câteva ocazii în conflict cu superiorii săi. În toamna anului 1917 a fost în conflict cu șefii săi ierarhici - generalul Arthur Văitoianu (comandantul Corpului IV Armată) și generalul Nicolae Sinescu (inspectorul general al cavaleriei) - pe problematica înzestrării și misiunilor trupelor de cavalerie. În mai 1919 este acuzat de incompetență și insubordonare, fiind înlocuit de la comanda Diviziei 1 Cavalerie și anchetat de o comisie special numită în acest sens, fiind absolvit de acuzații. Afectat de aceste lucruri, își dă demisia din armată la 1 octombrie 1921. Rezoluția de pe raportul său de pensionare menționează: Un prea bun ofițer general. Este de regretat plecarea sa din serviciul activ al armatei.^[8]^{:p. 2234}

În 1934 este trecut în poziția de retragere.

Lucrări

Necesitatea reorganizării infanteriei de Căpitan M. C. Schina. București (Tip. Clemența),1905
Războiul și femeia. Conferință ținută la Roman în ziua de 19 ianuarie 1913 de Lt. Colonel Schina pentru sporirea fondului Societății Crucea Roșie din România. Roman (Tip. Leon Friedmann), 1913^[9]
Amintiri și învățăminte, București, 1914
O schiță a armatei române de mâine. Din învățămintele războiului și psihologia individului, Tipografia Serviciului Geografic, București, 1920
Fragmente de organizare militară. A. Cavaleria, Editura Cartea Românească, București, 1934
Pax, Sibiu, 1934
Debuturile strategiei, Tipografia cavaleriei, Sibiu, 1934
Mackensen vorbește, Institutul de arte grafice „Lupta”, N. Stroilă, București, 1939^[8]^{:p. 2235}

Decorații

Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1912)
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1906) ^[2]^{:p. 586}

Note

^ ^a ^b ^c Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
^ ^a ^b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
^ ^a ^b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
^ ^a ^b Petre Otu, Teofil oroian, Ioan Emil, Personalități ale gândirii militare românești, vol. I, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1997
^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera S, accesat la 10 aprilie 2016

Bibliografie

Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979