Miron Romanul | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Mizieș, România |
Decedat | (70 de ani) Sibiu, Austro-Ungaria |
Cetățenie | Austro-Ungaria |
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ocupație | preot politician |
Funcția episcopală | |
Modifică date / text |
Miron Romanul (nume la naștere: Miron Moise; n. , Mizieș, Drăgănești, Bihor, România – d. , Sibiu, Austro-Ungaria) a fost un cleric ortodox român, care a îndeplinit demnitățile de episcop al Aradului și mitropolit al Ardealului.
Miron Romanul a urmat cursurile Gimnaziului Român Unit din Beiuș, urmând apoi Liceul Premonstratens din Oradea. Între 1845-1848 a urmat cursurile Institutului Teologic de la Arad.[1] În 1849 va fi angrenat în aparatul administrativ al Episcopiei Aradului, unde va funcționa mai întâi ca vicenotar iar apoi ca notar consistorial. A fost tuns în monahism în anul 1857 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, fiind deja profesor la Institutul teologic din Arad. Tot în 1857 a fost hirotonit ierodiacon, în 1858 protodiacon, în 1862 singhel și în 1864 protosinghel. Tot cam din această perioadă începe colaborarea la diferite reviste: Concordia, Telegraful român, Albina, Federațiunea ș. a. În 1868 mitropolitul Andrei Șaguna i-a încredințat misiunea de a reprezenta interesele confesionale într-o anchetă ordonată de guvern pentru organizarea școlilor poporale, misiune de care s-a achitat onorabil. În 1869 a fost ales deputat dietal și a fost numit inspector general școlar în județul Caraș-Severin. În 1870 a fost ales vicar episcopal și președinte al Consistoriului din Oradea, care pe vremea aceea nu avea episcopie, ci doar un vicariat dependent de episcopia de la Arad. În 1871 a fost înălțat la rangul de arhimandrit, iar în 1873 a fost ales episcop de Arad, unde a fost instalat la 3 februarie 1874. În același an academia teologică din Cernăuți i-a acordat titlul de doctor honoris causa în teologie.[2]
|access-date=, |date=
(ajutor)