Octav Luchide | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, România |
Decedat | (77 de ani) |
Cetățenie | Regatul României Republica Populară Română Republica Socialistă România |
Ocupație | avocat jucător de rugby[*] conducător sportiv[*] |
Activitate | |
Premii | Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a[*] () |
Modifică date / text |
Laureat olimpic | ||
Echipa de rugbi a României la JO 1924 | ||
medalii olimpice | ||
Rugbi | ||
---|---|---|
Bronz | Paris 1924 | echipe |
Octav Luchide (n. , București, România – d. ) a fost un jurist român, fost jucător de fotbal și de rugby, cu merite deosebite în organizarea activității sportive din România.[1] A făcut parte ca jucător de rezervă din echipa națională de rugby a României care a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1924 și a obținut medalia de bronz, prima medalie olimpică a României.[2]
A îndeplinit mai târziu funcțiile de președinte al Federației Române de Atletism (1927-1928) și secretar general al Federației Române de Fotbal (1930-1942), proiectând sistemul divizionar de desfășurare a campionatului național de fotbal și conducând echipa națională a României la cele trei ediții interbelice ale Campionatului Mondial de Fotbal (Uruguay 1930, Italia 1934 și Franța 1938).[1]
S-a născut la 10 februarie 1901[3] în București și a practicat mai multe sporturi (fotbal, rugby și atletism) începând din 1915.[1][3] În anul 1916, pe când era doar elev de liceu, a fost, alături de câțiva studenți și cadre didactice, unul din membrii fondatori ai clubului bucureștean „Sportul Studențesc”; prof.dr. Traian Lalescu a fost primul președinte al clubului, iar Luchide primul secretar.[1][3][4][5] Câțiva ani mai târziu, în 1919, când era concentrat în armată, Luchide a participat la Olimpiada Sportivă Militară de la Paris.[1] A făcut parte ca jucător de rezervă din echipa națională de rugby a României care a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1924 și a obținut medalia de bronz, prima medalie olimpică a României, clasându-se pe locul 3 din cele trei echipe naționale participante.[2][6][7] A absolvit cursurile Facultății de Drept a Universității din București și a obținut ulterior titlul de doctor în drept.[1]
Începând din anii 1920 Octav Luchide s-a implicat în mișcarea sportivă din România, îndeplinind mai multe funcții: arbitru de box, membru și președinte al districtului de fotbal București (1924-1930), președinte al Federației Române de Atletism (1927-1928) și secretar al Comisiei Centrale de Fotbal (1929-1930).[1][3][8] El a îndeplinit apoi timp de 12 ani (1930-1942) funcția de secretar general al Federației Române de Fotbal (1930-1942), fiind unul dintre membrii fondatori ai federației în 1930.[1][3] Luchide a proiectat și organizat sistemul divizionar de desfășurare a campionatului național de fotbal, înființând Divizia A în 1932, Divizia B în 1934 și Divizia C în 1936[1][3] și reușind astfel să unească sistemele regionale de competiții din Vechiul Regat și din provinciile unite cu România după război.[3][8] Unificarea mișcării fotbalistice din România a avut ca rezultat dezvoltarea fotbalului românesc.[3]
Octav Luchide a condus, în calitate de secretar general al FRF, delegația României la cele trei ediții interbelice ale Campionatului Mondial de Fotbal (Uruguay 1930, Italia 1934 și Franța 1938) și la balcaniadele de fotbal.[1][3] Participarea echipei naționale a României la primul campionat mondial de fotbal, care a avut loc în Uruguay în anul 1930, s-a datorat în mare parte activității organizatorice a tânărului Octav Luchide și a avut un rol important în promovarea externă a României și a sportului românesc.[3][9] După cum povestea Ioan Chirilă în cartea Zile și nopți pe stadion (1986), „inclusiv ideea de a pleca la drum într-un vagon de clasa a treia până la Genova, urmând ca din acea diferență până la clasa întâi, să obțină suma necesară confecționării unor echipamente demne de o echipă națională îi aparține lui Octav Luchide”.[3] A intervenit, de asemenea, la patronul Societății Astra Română pentru a-i lăsa pe Ladislau Raffinsky și Emerich Vogl (care erau angajați ai acelei societăți) să participe la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930.[10]
Autoritățile regimului antonescian l-au suspendat în anul 1942 din funcția de secretar general al FRF, iar Octav Luchide a lucrat o vreme ca avocat.[1][3] În anul 1945, după încheierea războiului, a fost numit consilier al Organizației Sportului Popular (OSP), care fusese fondată la 15 septembrie 1944, din inițiativa PCR, și șef al Serviciului „Educație fizică” din cadrul Ministerului Învățământului.[1][3] Luchide a fost transferat mai târziu pe postul de consilier tehnic pentru toate sporturile în Comitetul pentru Cultură Fizică și Sport (CCFS) de pe lângă Consiliul de Miniștri.[1][3] În anul 1962 a revenit în cadrul Federației Române de Fotbal, unde a îndeplinit funcțiile de consilier și membru în Biroul Federal până în 1974, când s-a retras din motive de sănătate.[1][3]
În afara preocupărilor sportive, Octav Luchide a desfășurat, în paralel, numeroase activități culturale.[3] A fost secretar al Operei Române în perioada 1926-1928 și a tradus libretele a 13 opere, printre care pot fi menționate Trubadurul, Traviata sau Nevestele vesele din Windsor.[3] A fost cunoscut ca un filatelist pasionat: a adunat o colecție impresionantă de timbre, a publicat singur sau în colaborare mai multe lucrări de filatelie și a fost membru al Consiliului Filateliștilor din România.[3]
Octav Luchide a murit pe 2 ianuarie 1979, cu o lună înainte de a împlini vârsta de 78 de ani.[3]