Pasul Ciucea maghiară Király-hágó | |
Altitudine | 582 m |
---|---|
Munți | Plopiș & Munții Pădurea Craiului |
Coordonate | 46°58′09″N 22°40′26″E / 46.96924°N 22.67381°E |
Țară | România |
Văi | Crișul Repede Borod |
Ascensiune începând din | Cornițel Bucea |
Drum de acces | DN1 |
Perioadă de închidere | Deschis tot timpul anului |
Modifică date / text |
Pasul Ciucea sau Pasul Craiului (maghiară Király-hágó, germană Königssteig) este o trecătoare din Carpații Occidentali Românești[1] localizată la o altitudine de 582 m[2] și situată la limita dintre județele Bihor – aflat la vest și Cluj – situat la est. Este delimitat de Munții Pădurea Craiului – aflați la sud-vest și Munții Plopiș (Șes) – aflați la nord-est.[1]
Trecătoarea se află situată între localitățile Cornițel din județul Bihor – aflată la vest și Bucea din județul Cluj – aflată la est, unind văile Borodului și Crișului Repede.[3] La sud-vest de trecătoare se găsește dealul Craiului (614 m), iar la nord-est de aceasta vârful Măgura Mare (918 m).[3] Din punct de vedere al tipului geomorfologic, pasul este de captare.[4] Alte pasuri din apropiere sunt: Osteana la nord-est, Plopiș la nord-vest și Vârtop la sud.[1]
Actual în trecătoare se găsesc construite moteluri în stilul anilor 70, precum și cafenele pentru conducătorii auto.[5]
Pasul reprezintă un punct de trecere situat, între Depresiunea Vad-Borod,[3] și Depresiunea Ciucea-Negreni,[6], respectiv între Transilvania propriuzisă și Crișana.[5] Șoseaua care traversează pasul, DN1, face legatura între localitățiile Oradea și Cluj alături de magistrala CFR 300.[1]
În sens istoric și cultural, a reprezentat una dintre trecătorile majore prin care se realiza accesul în Transilvania medievală.[5] Timp de secole, a fost astfel cea mai folosită rută de trecere dintre Marea Câmpie Ungară și bazinul Transilvaniei [7] (provincie „de dincolo de Pasul Regelui”, a Imperiului Habsburgic).[8] Datorită faptului că primăvara Crișul Repede adesea inunda șoseaua situată de-a lungul văii, în anul 1780 a fost construit un nou drum care urca din Bucea. Împăratul Iosif al II-lea l-a traversat înainte de a prelua complet puterea în 1780, astfel că noua șosea a fost asociată cu numele său.[5]
Constituie în același timp o graniță dialectală în ce privește limba maghiară, separând populația care vorbește dialectul „de dincolo de Pasul Craiului" – altul decât dialectul secuiesc, ca urmare a conviețuirii prelungite cu etnicii români și a bilingvismului istoric.[9]
Trecătoarea în sine nu prea are calități potrivite care să merite o fotogrfie, în schimb din vârful muntelui se deschid perspective frumoase spre ținutul Bihorului și spre dealurile transilvănene.[5]
În apropiere există următoarele obiective:[10]
””