Pavel Chihaia
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Corabia, România Modificați la Wikidata
Decedat (97 de ani)[1] Modificați la Wikidata
München, Germania Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria-Ioana Mira
CopiiMatei
Naționalitate România
CetățenieGermania Germania
Ocupațieeseist, romancier și istoric de artă
Limbi vorbitelimba română[2][3] Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere în București
Doctorat – Universitatea Sorbona
Activitatea literară
Specie literarăeseu, roman
Operă de debut1. 1945 - piesa de teatru „La farmecul nopții
2. 1947 - romanul „Blocada
Opere semnificative"Opera Omnia" - Ediția integrală a scrierilor până în 2010

Pavel Chihaia (n. , Corabia, România – d. , München, Germania) a fost un eseist, romancier și istoric de artă român contemporan.

Biografie

La vârsta de patru ani, după decesul mamei sale, este adoptat de o mătușă din Constanța.

Între anii 1941 și 1945 urmează Facultatea de Litere în București, apoi lucrează ca impiegat la Direcția Generală a Teatrelor până în 1948. Prima sa piesă de teatru, La farmecul nopții (1945), primește Premiul Scriitorilor Tineri ai Fundațiilor Regale și apare la Editura Fundațiilor Regale. Primul roman, Blocada, prefațat de Petru Comarnescu[4], îmbină farmecul peisajului dobrogean și misterele portului Constanța cu o viziune modernă, ale cărei orizonturi aparțin literaturii universale. După acest debut promițător, persecuția stalinistă îl obligă să își renege vocația, muncind ca zidar și figurant. Face parte din organizația anticomunistă "Mihai Eminescu" împreună cu Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Iordan Chimet și Marie-Alype Barral.

În anul 1958 este angajat la Institutul de Istoria Artei, secția artă medievală, unde realizează, între 1958 și 1978, șaptezeci de studii despre istoria culturii și artei, de curând culese în cinci volume cu titlul Artă medievală[5]. Teza de doctorat la Sorbona, Paris, în 1973, va fi publicată ulterior cu titlul de Immortalité et décomposition dans l'art du Moyen Age[6].

În anul 1978, împreună cu soția sa Maria-Ioana (n. Mira), cere azil politic în Germania. Stabilit la München, împreună cu soția sa și fiul lor Matei, ocupă postul de consilier de educație la liceul francez Jean Renoir din acest oraș, colaborează la Radio Europa Liberă. Va publica în continuare Tradiții răsăritene și influențe occidentale în Țara românească[7].

În același timp, reîncepe activitatea sa literară, scriind două romane cu nuanțe autobiografice. Primul, Hotarul de nisip, început în anii cinzeci și ascuns în sertar timp de jumătate de secol, descrie epoca stalinismului din punctul de vedere al unor tineri intelectuali care caută să fugă din România. Al doilea, Cearta sufletului cu trupul, analizează experiența exilului cu referințe la realitatea occidentală și sensibilitatea religioasă a ortodoxiei.

Opera

Literatură, critică literară, critică plastică

Cărți științifice

Opera Omnia (volumele 1-10)

Bibliografie

Bibliografie generală

Bibliografie selectivă

Note

  1. ^ a b c d Pavel Chihaia, Autoritatea BnF 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Blocada, (roman), Editura Cultura Națională, București, 1947.
  5. ^ Artă medievală (volumele 1-5): Monumente din cetățile de scaun ale țării românești, vol. 1, Editura Albatros, București, 1998; Învățături și mituri în Țara Romîneasca, vol. 2, Editura Albatros, București, 1998; Țara Românească între Bizanț și Occident, vol. 3, Editura Albatros, București, 1998; Căutări în orizontul timpului, vol. 4, Editura Albatros, București, 1998; Sfârșit și început de ev, vol. 5, Editura Albatros, București, 1998.
  6. ^ Immortalité et décomposion dans l’art du Moyen Âge, Fondation culturelle roumaine, Madrid, Spania, 1988.
  7. ^ Tradiții răsăritene și influiențe occidentale în Țara Românească, Ediția I, Editura Ion Dumitru, București, 1983.