Pericle Martinescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Viișoara, România ![]() |
Decedat | (94 de ani) ![]() București, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Studii | Universitatea din București |
Modifică date / text ![]() |
Pericle Martinescu (n. , Viișoara, Cobadin, Constanța, România – d. , București, România) a fost un scriitor, eseist, traducător și jurnalist român.
S-a născut într-o familie de țărani din comuna Viișoara, județul Constanța. A învățat la școala elementară în satul natal, apoi a urmat cursurile Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța, finalizându-le în 1931 la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licența în filozofie).
A fost impiegat de birou la Primăria municipiului București, custode la Biblioteca Municipală București (1935–1942), gazetar, secretar de presă la Direcția de presă a Ministerului Propagandei Naționale, apoi la aceeași direcție a Ministerului Informațiilor (1944–1952). Ulterior, secretar de redacție al revistei Călăuza bibliotecarilor.
A murit la 21 decembrie 2005 în București.[1]
A debutat încă de pe băncile liceului, primele încercări apărându-i în Gazeta Transilvaniei. Ca student a colaborat la Vremea, România literară, Universul literar, Revista Fundațiilor Regale, Viața literară, Meșterul Manole și Dacia Rediviva.
Debutul literar are loc în 1932 în „Floarea de foc”, „Floarea soarelui” și „Ulise”. A scris eseuri la cele mai prestigioase reviste ale vremii: Revista dobrogeană, România literară, Familia, Lumea, Viața literară, Tribuna, Pontice, Steaua, Secolul 20.
A fost autorul cronicii muzicale din Vremea și a rubricii „Vitrina cu himere” de la România literară (1939–1940), iar cu pseudonimul „Mello” și „Maldoror” în perioada 1942–1943. Din 1942–1944 s-a aflat în conducerea volumelor Dacia rediviva și Meșterul Manole. A publicat, la Câmpulung-Muscel, o revistă cu titlul 1944, apoi, după august 1944, Câmpia libertății.
Cunoscând bine literatura universală, a tradus (în colaborare de cele mai multe ori) din: Tamás Aczél, Honoré de Balzac, Erskine Caldwell, Dyson Carter, Nikolai Ciukovski, Theodore Dreiser, Alexandre Dumas, Yasunari Kawabata, Nikos Kazantzakis, Stanisław Lem, Artur Lundkvist, Emmanuel Roblès, Jean-Jacques Rousseau și Oscar Wilde.