| Peter Jacobi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (88 de ani)  Ploiești, România |
| Cetățenie |  România Germania[1] |
| Ocupație | sculptor fotograf artist textil[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
Modifică date / text  | |
Peter H. Jacobi (n. 11 noiembrie 1935, Ploiești[2]) este un sculptor, fotograf și și artist vizual originar din România, care profesează în Germania.[3]
Familia sa de sași se trage din Mercheașa, Brașov (Streitfort) și Sighișoara (Schäßburg). Bunicul său a emigrat în SUA de unde s-a întors în 1920 în Transilvania ca cetățean american.[2]
Mama sa, Katharina, născută Porsche, era soră medicală pentru sugari. Bunicul ei, Julian Porsche, a venit din Boemia în Transilvania, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a înființa o fabrică de sticlărie.[2]
Tatăl său, Johannes, a lucrat în industria de extracție a petrolului. Din cauza serviciului, familia s-a mutat din doi în doi ani în altă localitate, astfel că Peter Jacobi a urmat școala în zece localități diferite și a absolvit gimnaziul la Sibiu.[2]
În anul 1954 a fost admis la Facultatea de Arte, secția sculptură, azi Universitatea Națională de Arte București, pe care a terminat-o șase ani mai târziu, în 1961.[3]
Prima expoziție personală a lui Jacobi a avut loc în anul 1965 la Galeria Simeza.[3]
În anul 1970, la vârsta de 35 de ani, sculptorul s-a mutat în Germania, unde un an mai târziu avea să devină profesor la Universitatea de Artă (Hochschule für Gestaltung) din Pforzheim, unde a profesat până în 1998.[4]
După numeroase expoziții personale și de grup la care a participat în străinatate, în anii ‘90 a revenit în România, unde a expus la București, Craiova, Brașov, Sibiu, Timișoara.[5]
În România, cea mai amplă lucrarea a sa este Memorialul Holocaustului din București, inaugurat la data de 8 octombrie 2009[6].
Holocaustul în România, 1940-1944. In timp ce Germania nazistǎ, aliații si colaboratorii ei implementau planurile de distrugere a evreilor europeni (care vor fi cunoscute sub numele de Holocaust sau Shoah) statul român a dezlanțuit propria persecuție sistematicǎ a evreilor, care a fost anticipatatǎ de legislația antisemita a anului 1940. Pogromurile din Dorohoi si Galați, din iunie 1940, cele din București din ianuarie 1941, si Iași din iunie 1941, au lasat în urma mii de morți si au marcat începutul distrugerii organizate a evreilor români. In octombrie 1941, regimul lui Ion Antonescu a început deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina în Transnistria, declanșînd genocidul cu scopul eliminarii populației evreiești a țarii. Intre anii 1940-1944, statul roman a fost responsabil pentru moartea a cel putin 280.000 de evrei romani și ucrainieni. De asemenea douzeci si cinci de mii de persoane de etnie roma au fost deportate în Transnistria unde 11.000 au pierit. În primavara anului 1944, autoritatile maghiare de ocupație din regiunile de nord-vest ale Romaniei au deportat 135.000 de evrei transilvǎneni la Auschwitz unde au fost omoriți de Germani. Națiunea româna si guvernul ei a ridicat acest memorial ca un loc permanent de amintire si ca un avertisment adresat generațiilor viitoare.
Inscriptie pe coloana: Fiecare latura a coloanei contine o singura litera în Ebraica care impreuna inseamna cuvintul Zachor-Amintesteti
Pietre de mormânt din cimitirul din București. Datînd de la sfârsitul secolului al XVII lea cimitirul evreiesc din București, aflat în strada Sevastopol a fost expropriat și distrus intre 1942 si 1944 din ordinul personal al lui Ion Antonescu. Autoritațile române au impus ca exhumarea morților și relocarea pietrelor de mormânt sa fie facuta prin utilizarea muncii forțate evreiești.
Pietre de mormânt din cimitirul din Odessa. În februarie 1944 Guvernământul Transnistrei a vândut ca material de construcții unor persoane particulare din România 24 de vagoane de cale ferata conținind pietre funerare din cimitirul evreiesc de la Odessa. O parte din aceste pietre de mormânt au fost recuperate ulterior de Federația Comunitaților Evreiești din România.
Steaua lui David este un simbol asociat în general cu religia iudaica și poporul evreu. Nazișii și aliații lor au marcat evreii cu o stea galbenă a lui David pentru a-i separa de restul populației și pentru a-i persecuta.
Roata evocǎ moștenirea indiana a romilor. Roata cu șaisprezece spițe care se afla pe steagul Roma simbolizeaza peregrinarea și focul.
Vagoane de marfă au fost utilizate în timpul Holocaustului din România pentru transportul evreilor si romilor destinați morții. Multi dintre evreii din Bucovina și jumătate din romii din Regat au fost deportați în Transnistria cu trenul. La Iași, în 1941, în doua trenuri ale morții cu destinația Călărași si Podu Iloaei au transportați 4.432 evrei din care au pierit 2.594. Toți evreii din Transilvania de Nord au fost transportați la Auschwitz cu trenul.
Pasiunea sa pentru fotografie s-a canalizat în special pe tema Biserici fortificate din Transilvania.[11] În 2004, a finalizat proiectul fotografic „Stillleben nach dem Exodus - Wehrkirchen in Siebenbürgen" (Natură moartă după exod - Biserici fortificate din Transilvania) în care prezintă situația dezastruasă a acestora, aflate în curs de ruinare după exodul populației germane (sași) din România.[12] Pentru aceasta, timp de doi ani a colindat satele săsești cele mai îndepărtate, inventariind peste două sute de localități.[13]
Parte din fotografii le-a publicat în albumul: Peter Jacobi „Siebenbürgen Bilder einer Reise” („Pelegrinul transilvan”), Wort+Welt+Bild Verlag München, 2007. Dincolo de excepționalele valențe artistice, lucrările artistului Jacobi se constituie ca un apel la salvarea unor valori inestimabile ale patrimoniului istoric și cultural mondial – renumitele biserici săsești fortificate din Transilvania – amenințat astăzi mai mult ca niciodată prin plecarea masivă a sașilor, care s-a accentuat după căderea comunismului până la limita depopulării totale a unor sate.[14]
Din mulțimea de fotografii pe această temă, a ales 2000 pe care le-a publicat în 2009 pe un CD (Schiller Verlag, Hermannstadt - Bonn 2009; ISBN 978-3-941271-29-6). În selecție precumpănește aspectul documentar. Pentru fiecare localitate a ales între 10 și 25 de fotografii, cu legenda bilingvă, în germană și engleză.[15]
|title= (ajutor)
Materiale media legate de Peter Jacobi la Wikimedia Commons