Podeni | |
— sat — | |
![]() | |
Localizarea satului pe harta județului Cluj | |
Coordonate: 46°25′38″N 23°38′30″E / 46.42722°N 23.64167°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Comună | Moldovenești |
Atestare | 1291[1] |
Altitudine | 609 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 379 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 407434 |
Prefix telefonic | +40 x64[2] |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Podeni, mai demult Hidiș, (în maghiară Székelyhidás sau Hidás), este un sat în comuna Moldovenești din județul Cluj, Transilvania, România.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Hidás”.
Altitudinea medie: 609 m.
Încă din perioada romană la nord-vest de Podeni se exploatează în carieră calcar ornamental de vârstă badeniană.
Următoarele obiective au fost înscrise pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj[4], elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:
Până în anul 1876 satul Podeni a aparținut Scaunului Secuiesc al Arieșului.
Ioan Paul, născut la Podeni în 1857. A urmat Liceul de la Blaj (1876-1878), a continuat studii superioare la Viena și le-a terminat la Universitatea din Budapesta unde a obținut doctoratul în litere în anul 1883. Până în 1886 este profesor la Caransebeș, pe urmă pleacă la Slatina unde continuă să predea timp de patru ani. În 1890 se stabilește la Iași unde primește funcția de profesor la liceul-internat, ulterior în alte instituții. În anul 1919 se stabilește la Cluj fiind numit profesor universitar la catedra de "estetică literară". Se stinge din viață la Cluj în anul 1926. Născut într-un sat din Apuseni, la doar 8 ani de la sângeroasele lupte din 1849 ale românilor, pentru emancipare națională, sensibilul Ioan Paul scrie în 1891 o nuvelă inspirată din revoluție: "Nu, nimic". În 1893 publică în gazeta Viața românească scrierea "Florică Ceterașul". Articolul „Lasă! de Dincolo" a apărut în Revista Nouă IV (1890), pp. 253–255, de unde a fost reprodus în Tribuna din același an nr. 284. El este o analiză a fatalismului țăranului român din Ardeal, cu aluzii la situația politică de atunci.[5]
|