Fondată cel mai probabil între secolele al XII-lea și al XIII-lea (vezi terra Daraus, în Diploma andreană, 1224), odată cu reorganizarea juridică zonală, localitatea Rupea s-a dezvoltat la poalele cetății care în trecut a reprezentat un punct strategic defensiv important pentru administrația săsească din sudul Transilvaniei, și a găzduit un scaun de judecată.
Din punct de vedere administrativ, din prima jumătate a secolului al XIV-lea până în anul 1876, Rupea a fost sediul unuia dintre scaunele săsești (vezi Șapte Scaune), intrând după acea dată până în 1920 în componența comitatului Târnava-Mare, iar apoi până în anul 1950 în județul Tânava Mare. În urma reformelor administrativ-teritoriale din perioada comunistă localitatea a făcut parte din regiunea Stalin (1950-1960) și regiunea Brașov (1960-1968), pentru ca începând cu anul 1968 să intre în componența județului Brașov.
Orașul este cunoscut la nivel național pentru cetatea sa, care în anul 2023 a atras aproximativ 100.000 de turiști. De asemenea, la 11 km de localitate trece Via Transilvanica, cel mai important și lung traseu de drumeții și anduranță din România, iar la 13 km se află situl rural Viscri, inclus în patrimoniul UNESCO.
Monumente istorice
În localitate se găsesc atât monumente de patrimoniu arhitectural de interes național (cetatea Rupea sec.XIV-XVII, ansamblul bisericii evanghelice sec.XV-XVIII), cât și monumente de interes local (ansamblul str. Cetății sec.XVIII-XIX, ansamblul str. Republicii sec.XVIII-XIX, casă str.Republicii nr.104 sec.XVII,1870, casa Nicolae Filipescu nr.105 sec.XVIII și casă str.Republicii nr.117, 1860).[2]
În afara acestora, biserica romano-catolică "Sf.Ana", construită între 1808-1810 sub patronajul și cu ajutorul financiar al contesei Anna Teleki de Szek (1780-1841), prezintă elemente ale stilului baroc transilvănean.[3] Fostă mănăstire a ordinului franciscan apărută în anul 1760 pe terenul oferit de Andreas Glantz, membru al consiliului orășenesc, noul edificiu a fost ridicat pe ruinele unei capele care data din 1762.[4]
Cetatea Rupea, atestată în 1324 ca și castru regal (castro Kuholm), se dezvoltă în jurul unei așezări confirmate documentar din secolul al XIII-lea.[5] În secolul al XV-lea cetatea este trecută sub administrarea comunității săsești care o transformă într-o cetate de refugiu, cunoscând mai mult etape de extindere până în secolul al XVII-lea. Curtinele formează patru incinte, fiind întărite cu turnuri și porți interioare care compartimentează ansamblul fortificat. Incinta centrală este prevăzută cu un reduit și cu o capelă, care după unele surse a fost construită inițial în stil romanic, și datează din secolul al XIII-lea.[6]
Instituții locale
În localitate se află un spital orășenesc înființat în anul 1902, cu o capacitate prezentă de 80 de paturi, având urmatoarele secții: chirurgie generală, obstetrică fiziologică, neonatologie, pediatrie, medicină internă, boli infecțioase și ATI.[1]
Liceul "Șt.O.Iosif", fondat în 1921, are în prezent o capacitate de aproape 400 de elevi.[2] Acestă instituție de învățământ teoretic, tehnic și profesional este continuatoarea simbolică a vechii școli de meserii fondată în 1873 sub auspiciile Universității Săsești.[7]
Muzeul Etnografic "Gheorghe Cernea", înființat în anul 1957, ilustrează caracterul multiculturual al zonei Rupea, prezentând obiecte de îmbrăcăminte tradițională, țesături, mobilier, unelte gospodărești, icoane și ceramică ale comunităților istorice.[3]
Lăcașuri de cult
Biserica Calvinistă - construită între anii 1990-1993
Biserica Evanghelică-Luterană - construită în secolul al XV-lea
Biserica Nouapostolică
Biserica Ortodoxă "Sf. Nicolae" - construită între anii 1791-1794
Biserica Ortodoxă "Sf. Treime" - construită în jurul anului 1898
Biserica Penticostală Betania
Biserica Romano-Catolică "Sf. Ana" - construită în 1808
Biserica Unitariană
Date geologice
Băile Rupea, proprietatea familiei Jacobi, aprox.1881
În subsolul zonei se găsește un masiv de sare.[8] Exploatarea apei sărate este confirmată arheologic pe cuprinsul localității încă din perioada romană (în apropierea unei așezări din secolul II-III).[9] În epoca modernă este reconfirmată utilizarea apei saline din fântâni special amenajate și a folosirii acesteia în gospodării, încă de la începutul secolului al XVIII-lea.[10]
De asemenea, în subsolul localității există depozite de apă sulfuroasă, care în a doua jumătate a secolul al XIX-lea până în prima parte a secolului XX, aduceau renume localității pentru proprietățile curative (recomandate mai ales pentru tratarea reumatismului), atrăgând vizitatori din întreg spațiul Central European (Viena, Dresda, Cernăuți), precum și din Vechiul Regat.[11][12] Deschise în 1866, băile cu apă sulfuroasă de la Rupea, erau printre puținele locuri din Transilvania (fiind trei in total), care dețineau aceleași proprietăți curative.[12] Cu toate aceastea au fost lăsate în paragină de către autoritățile comuniste, fiind în cele din urmă demolate.
Evenimente locale
Festivalul “Săptămâna Haferland″ - desfășurat în zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara, evenimentul promovează cultura și tradițiile săsești.
În fiecare vineri în localitate se ține târg (piață) a cărui vechime este confirmată documentar din 1434 (oppidum Kwehelm) și reînnoită în 1589 printr-un document emis de principele Sigismund Bathory.[13][14]
Date istorice
În 1324, trupele regelui Carol Robert de Anjou (1288, Napoli - 1342, Visegrád) înfrâng răscoala greaveului sas Henning de Petrești la poalele cetății Rupea.
În 1488, Ioan de Hunedoara (c.1407, Hunedoara - 1456, Belgrad), regent al Ungariei, se afla la Rupea, de unde a emis un document diplomatic către oficialii sași.[15]
În 1534 trece prin localitate Alvise Gritti (1480, Constantinopol - 1534, Mediaș), regent al Ungariei (1530), fiu al dogelui Veneției Andrea Gritti și pentru o perioadă cel mai bogat om din Constantinopol.[16]
În 1658 campează în localitate domnitorul Moldovei Gheorghe Ștefan (d.1668, Szczecin).[17]
În 1661, campează în localitate trupele otomane împreună cu Evliya Çelebi (1611-1682), unul dintre cei mai importanți călători din perioada modernă, care cu acestă ocazie descrie Rupea în scrierile sale.[18]
Demografie
În prima jumătate a secolului XX, populația localității cunoaște o ușoară scădere, contrastată de o creștere a elementului românesc. Datele demografice oficiale din această perioadă indică o fluctuație a populației determinată atât de schimbările politice cât și de factori precum migrația internă și externă sau rata natalității.
Din perioada celui de-al Doilea Război Mondial sașii din Rupea au început să plece în Germania, această tendință demografică accelerându-se după căderea comunismului în decembrie 1989.[19] În 2021, doar 52 de indivizi (1%) s-au identificat ca făcând parte din grupul de populație săsească.[19]
În paralel, industrializarea și urbanizarea forțată din perioada comunistă, a rezultat într-o creștere demografică internă de 40%, în doar 36 de ani, între 1941 și 1977, prin așezarea în localitate a noi familii venite atât din alte județe ale României cât și din alte localități din apropiere.
Evoluție demograficăîn Rupea între 1700 și 2021[20]
În ianuarie 2024 erau înregistrate 185 de firme cu sediul în localitate, cu preponderență în sectorul terțiar.[22]
Politică și administrație
Orașul Rupea este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Alexandru Opriș[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[23]
Johann Hoszmann von Rothenfels, notar, senator (1702) și primar al Sibiului (Provincialbürgermeister), fiu al preotului evanghelic Johann Hoszmann din Rupea, a studiat la Universitatea din Wittenberg; a fost înnobilat în 1698
Wilhelm von Dressery (1770-1822), general-maior în armata Habsburgică, a participat la campaniile împotriva lui Napoleon, fiind decorat în 1821 cu Ordinul Militar Maria Tereza; a decedat la Mantova[32]
Michael Joseph Czelli (n.1783), ofițer în regimentul 40 Infanterie, a participat la Războaiele Revoluției Franceze (Asediul Luxemburgului, 1795), fiu al judelui regal din Rupea
Johann Karl Krauss von Ehrenfeld (n.1805), ofițer (Oberleutnant) în regimentul V dragoni Eugen Prinz von Savoyen, fiu al judelui regal din Rupea, Johann Gottlieb Kraus; a fost înnobilat în 1822
Ludwig Pieldner von Steinburg (n.1788), ofițer în regimentul 31 Infanterie, fiu al judelui regal din Rupea, Karl Pieldner von Steinburg
Gabriel Wolff (1811-1892), farmacist și botanist educat la Pesta, membru al unei familii de medici și farmaciști de origine armeană[33]
Josef Wilhelm Baumgarten (1828-1861), ofițer în regimentul 11 Husari, decedat la Pesta
Michael Konnerth (n.1832), ofițer în regimentul 64 Infanterie, a participat la cel de-al Doilea Război de Independență Italian (Bătăliile de la Magenta și Solferino, 1859); a fost decorat de două ori pentru curaj pe câmpul de luptă
Michael Zikeli (1847-1929), dirijor, compozitor și scriitor, director al orchestrei săsești a orașului Rupea între 1872 și 1913, a contribuit la renumele culturii muzicale din orașul căruia i-a fost adăugat în perioada interbelică titulatura de Rupea muzicală ("musikalische Reps")[34]
Árpád Tamásy von Fogaras (1861-1939), ofițer austro-ungar ridicat la gradul de general (Feldzeugmeister), Comandant al Corpului 4 Armată în 1918 și participant la bătălia de la Vittorio Veneto
Richard Julius Müller (1877-1930), inginer și arhitect cu studii în Budapesta, Hanovra și Paris, a fost profesor la Universitatea din Hanovra și la Universitatea Tehnică din Dresda, a cărui rector a și fost în anul școlar 1926-1927; a murit la Dresda unde a fost înmormântat în cimitirul Äußerer Plauenscher[35]
Aurel P. Bănuț (1881-1970), jurist și scriitor, doctor în drept al Universității din Cluj, fondator al revistei Luceafărul și prefect al județelor Târnava Mare și Someș în perioada interbelică[36]
Béla Issekutz Erzsébetvárosi (1886-1979), farmacolog, profesor la universitățile din Cluj, Szeged și Budapesta, rector la universității din Szeged și membru al Academiei Maghiare de Științe, provenind dintr-o familie armeană originară din Dumbrăveni (Elisabetopol) care a fost înnobilată în 1758 de către împărăteasa Maria Terezia
Ioan Iosif (1887-1969), bancher, doctor în economie la Universitatea din Lausanne, delegat al cercului electoral Rupea la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, consilier la Congresul de Pace de la Paris și deputat în primul Parlament al României Mari (1919)[37]
Reinhold Gustav Melas (1900-1977), pianist și avocat, fiu al farmacistului Eduard Melas, a fost educat la Viena și este considerat ca unul dintre reformatorii sistemului de securitate socială modern în Austria (pentru care i-a fost acordată Marea Decorație de Onoare în Aur pentru servicii aduse Republicii Austria), fiind în egală măsură recunoscut în cercurile vieneze interbelice pentru activitatea sa muzicală pentru care i-a și fost acordată medalia Franz Schalk de către Filarmonica din Viena; a fost înmormântat în cimitirul Hernalser din Viena[38]
Hellmut Seiler (1953-), poet, traducător și scriitor satiric de limba germană
Anna Lili Farkas (1955-), educator și politician, deputată în Parlamentul României (2008-2012), i-a fost acordat Ordinul "Meritul pentru Învățămănt" în grad de Ofițer[40]
^István-László Kovács. „St. Anne's Parish, Rupea”Contesa Anna Teleki de Szek (1780-1841) a fost soția lui Maximilian von Degenfeld-Schonburg (1766 - 1816), membru al unei familii nobiliare transilvănene cu origini șvăbești în secolul al XIII-lea. Cuplul a avut trei copii: Otto (1801-1849), Emmerich Christoph (1810-1883) și Paul (1814-1880).
^P. Boros Fortunát, Az erdélyi ferencrendiek, Cluj-Kolozsvár : Szent Bonaventura Ny. (1927), 139.
^Reduit (germ. Rückzugsturm): turn puternic fortificat, care folosește ca ultim refugiu într-un castel sau burg.
Borcoman, Mariana (2010). Așezări transilvane: Rupea. Editura Academia Română, Centrul de Studii Transilvane. p. 42-43
^Nicolae Teșculă, Asociaționismul săsesc și sistemul de educație tehnic din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, 251.
^„Minerva. Revistă literară, beletristică și de distracțiune. Bistrița, 1894, 1/13 Aprilie Nr.7, Anul IV, P.67-68”.
^ ab„Transilvania. Foia Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului românu. Brașov, 1877, 15. Octombre, Nr. 20, Anul X, P.230-234”.
^Reps 1448 August 7 - Der Gubernator Johannes von Hunyad trägt der Gesamtheit der Sachsen auf, den muntenischen Woiwoden Vladislav mit allen Ehren in ihrer Mitte zu empfangen.
Orig. Pap. Ungar. Landesarchiv Budapest, Sammlung L. Kovacsy Nr. 548. Siegel vorne aufgedrückt. Derselbe Stempel wie Nr. »2547.
^Archiv (1910), 158; Maria Pia Pedani, Venezia porta d'Oriente (Società editrice il Mulino, Bologna, 2010), 190.
^Mária Péter, Az erdélyi gyógyszerészet magyarvonatkozásai, Cluj-Napoca: Erdélyi Múzeum-Egyesület (2002), 496.
^Paul Stegaru, 20 de ani de la moartea prestigiosului compozitor, muzicolog și dirijor Wilhelm Georg Berger, Revista Astra, No.9 (2014).
Paul Stegaru, Wilhelm Georg Berger, un compozitor european din Transilvania, Revista Tribuna, No.261 (2013).
Catrina, Constantin: Der Komponist Michael Zikeli, ein Fördere des Musiklebens, Forschungen zur Volksund Landeskunde Reps No.19/1 (1976).
https://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/alteartikel/1293-das-musikalische-reps.html
^Dorit Petschel, Die Professoren der TU Dresden 1828–2003. Köln: Böhlau Verlag (2003), 663.
^Dumitru, R. (2023). La société des laboureurs [Teza doctorală, Universitatea Sorbona]
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Rupea”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.
România
Brașov
.JPG)
,_Reps_Rupea_Ev._Church_Interior_Quelle_Bildarchiv_Foto_Marburg_Archiv.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
