Simion Balint | |
Simion Balint, pictură de Barbu Iscovescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 10 septembrie 1810 Copăceni, Cluj Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei (astăzi România) |
Decedat | 16 mai 1880, (69 de ani) Roșia Montană Austro-Ungaria |
Înmormântat | Biserica Adormirea Maicii Domnului din Roșia Montană |
Cetățenie | Imperiul Austriac Regatul Ungariei[*] |
Religie | Biserica Catolică Biserica Română Unită cu Roma |
Ocupație | preot greco-catolic, revoluționar pașoptist |
Activitate | |
Cunoscut pentru | prefect al Legiunii Arieșului în timpul Revoluției de la 1848 |
Premii | Ordinul Leopold cl. a III-a |
Modifică date / text |
Simion Balint (n. 10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj – d. 16 mai 1880, Roșia Montană) a fost unul dintre revoluționarii români care a luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului. A fost descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică (Țara Lăpușului).
Simion Balint a urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredintat conducerea luptelor din părțile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât Farkas Kemény (hu), comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8–19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că „dracul să se mai bată cu popii”.[1]
În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un tumult popular iscat cu ocazia incendiului, după ce a arătat că nu Balint poartă vina pentru casa arsă. Ulterior a fost mutat la Aiud.[2]
A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate în acest sens la Adunarea Națională de la Blaj.
Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei.
După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif Hodoș, mama folcloristului Enea Hodoș.