V-1 (germană Vergeltungswaffe-1, însemnând „armă de răzbunare-1”) denumită și bomba zburătoare, a fost prima rachetă ghidată folosită în război și strămoașa rachetelor de croazieră moderne.
A fost produsă sub numele oficial Fieseler Fi 103 sau Flakzielgerät 76 (FZG-76) la Peenemünde, de către armata germană în timpul celui de al Doilea Război Mondial și utilizată împotriva Angliei, pentru bombardarea Londrei.
Rachetele V-1 erau catapultate de pe o rampă și puteau ajunge repede la viteza de aproape 500 km/h pe oră, la înălțimea de 1,2 km. Erau propulsate de un motor cu reacție Argus As 014 alimentat de un rezervor de 500 de litri de benzinã, cu aer comprimat ca oxidant. Sistemul de ghidare era operat automat cu un mecanism giroscopic și o busolă de orientare presetată.
Rachetele V-1 erau lansate din Franța, de lângă localitatea Pas-de-Calais și din Olanda. Prima rachetă a lovit Londra în Grove Road, Mile End, la 13 iunie 1944, iar până la sfârșitul lunii au mai fost lansate încă 2.452, în raza Londrei sau în apropierea Southhamptonului.[1] O parte s-au prăbușit sau au fost distruse înainte de ajunge pe coasta engleză, altele au căzut la întâmplare pe teren deschis.
Cel mai grav accident a avut loc în data de 18 iunie, când o bombă V-1 a explodat în timpul slujbei, în capela cazărmilor Wellington din centrul Londrei, omorând 121 de oameni, 63 dintre aceștia fiind soldați. În toamna anului 1944 a fost lansat un număr mare de rachete V-1 și deasupra Antwerpului, pentru a distruge rezervele destinate invaziei armatelor Aliaților. În total, împotriva Marii Britanii au fost lansate 9521 de rachete V-1. Aproximativ 2.500 au ajuns în Londra; mai mult de 6.000 de oameni au fost uciși și 18.000 răniți.
