Visul este o formă de imaginație involuntară cu conținut de material inconștient și expriență subconștientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoții și alte senzații care apar, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mișcă (somn paradoxal / REM - eng. "rapid eye movement"). Capacitățile cognitive, precum gândirea și memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând psihic și emoțional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea. Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării viselor petrecute în timpul somnului. S-a observat faptul că în medie, o ființă umană petrece aproximativ 6 ani din viață visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte). Încă nu s-a aflat care porțiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe sau care este cu adevărat scopul viselor. Cu toate acestea, există numeroase teorii științifice care speculează asupra acestui lucru, una dintre cele mai veridice, neuroanatomic argumentate aparținând neurologului David Eagleman. Teoria lui Eagleman se bazează pe neuroplasticitate și pe felul în care la deprivarea vizuală, cortexul vizual(lobul occipital)devine preluat de alte simțuri, fiind înregistrată o activitatea sporită în el ca răspuns la sunete, atingere, gust, miros sau memorie. Prin urmare, pentru a evita să fie preluat de alte simțuri în timpul nopții, în cortexul occipital sunt generate unde de activitate neuronală, în timpul somnului REM(rapid eye movement). Prin intermediul undelor PGO(undele ponto-geniculo-occipitale)este inițiată activitatea electrică în cortexul vizual, aceasta pornind dintr-o structură numită pons, din trunchiul cerebral, apoi către nucleul geniculat lateral și într-un final către cortexul occipital. Se consideră că generarea acestor unde de activitate este sursa viselor, a căror scop principal este prevenirea preluării cortexului vizual de alte simțuri.
Este argumentat, de asemenea, că preluarea cortexului vizual se poate întâmpla într-un interval rapid, de aproximativ 40-60 de minute.[1]
În timpul somnului REM (paradoxal), eliberarea anumitor neurotransmițători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulați, condiție cunoscută sub denumirea de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mișcările necontrolate ale corpului în timpul somnului și apare, adesea în cazul coșmarurilor, senzația de paralizie, neputință.
Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puțin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilității de control a persoanei care visează. Singura excepție cunoscută este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, în care cei ce visează sunt conștienți că visează, putând exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul înconjurător este adesea mult mai realist, iar acuratețea senzorială este mai ridicată decât în visele obișnuite. Pe langa vise lucide exista si vise premonitorii care sunt un fel de deja vu.
Vise lucide
- Jayne Gackenbach, Stephen LaBerge, Conscious Mind, Sleeping Brain: Perspectives on Lucid Dreaming, Plenum Publishing Corporation, New York (1988).
Visele și ezoterismul
- Acharya, Pt. Shriram Sharma, Sleep, Dreams and Spiritual Reflections Arhivat în , la Wayback Machine. (2000)
- Patricia L Garfield, Creative Dreaming (1974) ISBN 0-671-21903-0
- Will Phillips, Every Dreamer's Handbook: A Step-by-Step Guide to Understanding and Benefiting From Your Dreams, ISBN 1-57566-048-2, Totonada Press (1994)
- Namkhai Norbu Rinpoche, Dream Yoga and the Practice of Natural Light, Snow Lion Publications, Ithaca, New York (1992).
- Tenzin Wangyal Rinpoche, The Tibetan Yogas of Dream and Sleep, Snow Lion Publications, Ithaca, New York (1998).
- Carlos Castaneda, The Art of Dreaming, Harper Collins (1993)
- Rajvanshi Anil K, "Designer Dreams Through Yoga"[1] Arhivat în , la Wayback Machine.
