Brian Wilson Aldiss (n. , Dereham, Anglia, Regatul Unit – d. , Oxford, Anglia, Regatul Unit) a fost un autor, critic literar și pictor englez de science fiction și non-ficțiune, care a scris proză și în manieră suprarealistă.
A fost vice-președinte al societății internaționale H. G. Wells și co-președinte la Birmingham Science Fiction Group (împreună cu Harry Harrison).
Scrierile sale au fost comparate cu cele ale lui Isaac Asimov, Greg Bear și Arthur C. Clarke. Povestirea lui Super-Toys Last All Summer Long a stat la baza filmului realizat de Stanley Kubrick și Steven Spielberg, A.I. Artificial Intelligence.
Tatăl lui Aldiss a condus un magazin înființat de bunicul său, deasupra căruia locuia familia. La vârsta de 6 ani, Brian a fost trimis la școala West Buckland din Devon, pe care a urmat-o până la sfârșitul adolescenței. În 1943 s-a înrolat în regimentul Royal Signals, participând la acțiunea din Birmania; întâlnirea lui cu jungla tropicală a inspirat, cel puțin parțial, romanul Sera, iar experiența din armată a inspirat a doua și a treia carte din seria Horatio Stubbs.
După Al Doilea Război Mondial, a vândut cărți în Oxford. El a scris, în afara povestirilor science fiction pentru diferite reviste, o serie de articole pentru un jurnal de călătorie despre viața într-o librărie virtuală, lucru care i-a atras atenția lui Charles Monteith, editor al publicațiilor britanice Faber and Faber. Ca urmare a acestui lucru, prima carte a lui Aldiss a fost The Brightfount Diaries (1955), un roman sub forma unui jurnal despre viața unui asistent de vânzări dintr-o librărie.
În 1955, ziarul The Observer a organizat un concurs de povestiri a căror acțiune are loc în anul 2500, pe care Aldiss l-a câștigat cu lucrarea "Not For An Age". The Brightfount Diaries a avut un succes mic, iar Faber l-a întrebat pe Aldiss dacă mai are alte scrieri pe care să le vadă pentru o eventuală publicare. Aldiss a mărturisit că este scriitor de science fiction, spre încântarea editorilor, care aveau un număr de fani SF în poziții înalte, așa încât i-au publicat prima carte science fiction, culegerea de povestiri Space, Time and Nathaniel. Din acel moment, câștigurile lui din scris le-au egalat pe cele din librărie, așa încât a decis să devină scriitor full-time.
La Convenția Mondială de Science Fiction din 1958 a fost votat "Cel mai promițător debutant", fiind ales președinte al BSFA în 1960. În perioada anilor '60 a fost editor literar al ziarului Oxford Mail. În jurul anului 1964, împreună cu vechiul colaborator Harry Harrison, a început primul jurnal de critică science fiction, Science Fiction Horizons. în scurta sa apariție de două numere, acesta a publicat articole și recenzii ale unor autori ca James Blish, cuprinzând o discuție între Aldiss, C. S. Lewis și Kingsley Amis în primul număr și un interviu cu William S. Burroughs în al doilea.
În afara propriilor scrieri, a avut un mare succes ca antologator. A editat Introducing SF, o culegere de povestiri care exemplificau diversele teme ale science fictionului și Best Fantasy Stories, ambele pentru Faber. În 1961 a realizat o antologie de povestiri science fiction retipărite pentru editorul britanic Penguin Books, sub titlul Penguin Science Fiction. Cartea a avut un succes extraordinar, fiind reeditată de multe ori și a fost urmată de alte două antologii, More Penguin Science Fiction (1963) și Yet More Penguin Science Fiction (1964). Ultimele două antologii au cunoscut același succes ca și prima, toate trei fiind publicate împreună în The Penguin Science Fiction Omnibus (1973), care, de asemenea, a cunoscut o serie de reeditări. În anii '70, a realizat câteva culegeri ample de science fiction clasic, sub titlurile Space Opera (1974), Space Odysseys (1975), Galactic Empires (1976), Evil Earths (1976) și Perilous Planets (1978), care au avut succes. În aceeași perioadă, a editat volumul în format mare Science Fiction Art (1975), cu imagini selecționate din revistele pulp.
Ca răspuns la rezultatele trimise de sondele spațiale în anii '60 și '70, care arătau că Venus este complet opusă junglei fierbinți, tropicale, descrisă de obicei în science fiction, el și Harry Harrison au editat antologia Farewell, Fantastic Venus!, retipărind povestiri bazate pe ideile despre Venus de dinaintea sondelor. Tot împreună cu Harrison a editat o serie de antologii, The Year's Best Science Fiction (1968-1976?)
A călătorit în Iugoslavia, întâlnindu-și fanii din Ljubljana (actualmente Slovenia), călătorie pe care a descris-o într-o carte. A publicat o poveste fantasy de istorie alternativă despre regii sârbi din Evul Mediu și a scris un roman intitulat The Malacia Tapestry despre o Dalmație alternativă.
A primit "Permanent Special Guest" la ICFA, conferința pentru International Association for the Fantastic in the Arts la care participă anual.
A primit titlul de Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic pentru servicii aduse literaturii pe 11 iunie 2005.
În ianuarie 2007 a apărut pe Desert Island Discs. Alegerea melodiei pe care să o 'salveze' a fost Old Rivers a lui Walter Brennan, cea pentru carte a fost biografia lui John Osborne scrisă de John Halpern, iar obiectul de lux un banjo. Întreaga selecție de opt înregistrări preferate apare pe site-ul BBC [1].
Pe 1 iulie 2008 a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Liverpool, ca recunoaștere a contribuției aduse de el literaturii[16].
.JPG)
.svg){kind=small}
|titlelink= (ajutor)
|titlelink= (ajutor)
|title= (ajutor)
|title= (ajutor)
|title= (ajutor)
|title= (ajutor)
|titlelink= (ajutor)
| Inițiatorii mișcării |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| ._Techo.jpg)     .png)       |
|---|---|---|
| Artiști plastici ai „perioadei clasice” 1924 - Anii 1960 |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Scriitori și teoreticieni |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Pictorițe (de oricând) în suprarealism |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Alte artiste (de oricând) în suprarealism | • Designeri — Fotografe — Realizatoare de filme • Elsa Schiaparelli — Claude Cahun • Nusch Éluard • Henriette Grindat • Kati Horna • Ida Kar • Dora Maar • Emila Medková • Lee Miller • Marcel Moore • Francesca Woodman — Germaine Dulac • Nelly Kaplan • • Poete — Scriitoare • Aase Berg • Lise Deharme • Irène Hamoir • Joyce Mansour • Olga Orozco • Alejandra Pizarnik • Valentine Penrose • Gisèle Prassinos • Guia Risari • Penelope Rosemont • Ginka Steinwachs • Blanca Varela • Haifa Zangana • Unica Zürn ----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
| Grupuri suprarealiste |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Românii și suprarealismul |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Subiecte conexe |
• Manifestoul suprarealist (Yvan Goll la 1 octombrie 1924 în revista Surréalisme) • Manifestoul suprarealist (André Breton la 15 octombrie 1924, în Éditions du Sagittaire) • Second manifeste du surréalisme (1929) • Surrealism at the Service of the Revolution • Manifesto for an Independent Revolutionary Art (FIARI — André Breton, Diego Rivera, Lev Troțki)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
Listă de artiști plastici suprarealiști • Avangarda artistică românească • Grupări artistice • | ||
