Geo Bogza | |||
![]() | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1][2][3] ![]() Blejoi, România ![]() | ||
Decedat | (85 de ani)[1][2][3] ![]() București, România ![]() | ||
Părinți | Alexandru Bogza | ||
Frați și surori | Alexandru Bogza Radu Tudoran | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | corespondent de război[*] poet critic literar[*] jurnalist scriitor ![]() | ||
Limbi vorbite | limba română[4] ![]() | ||
Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
Studii | Școala de Marină din Galați și Constanța | ||
Specie literară | genul liric, Vers liber, satiră, reportaj ![]() | ||
Influențe | |||
Note | |||
Premii | Erou al Muncii Socialiste Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor | ||
| |||
Modifică date / text ![]() |
Geo Bogza (n. , Blejoi, Prahova, România – d. , București, România) a fost un scriitor, jurnalist și poet român, teoretician al avangardei, asociat cu nașterea mișcării suprarealiste din România, fratele muzicianului Alexandru Bogza și al scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza).
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bogza. Geo era fratele mai mic al lui Alexandru Bogza și fratele mai mare al lui Nicolae Bogza (cunoscut ulterior ca Radu Tudoran).
A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului).
Autor al volumelor „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă”, avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie“, fiind coleg de celulă la Văcărești cu celebrul criminal Berilă. Printre acuzatorii lui Bogza s-a numărat Nicolae Iorga.[5]