George Grigore
Date personale
Născut (66 de ani) Modificați la Wikidata
Grindu⁠(d), Ialomița, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
filolog[*]
traducător
arabist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba arabă Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București

George Grigore (n. 2 februarie 1958, satul Grindu, județul Ialomița) este un scriitor, traducător, cercetător, filolog, pedagog și orientalist (arabist) român.[1]

Prof. dr. George Grigore este coordonatorul Departamentului de Limbă și Literatură Arabă din cadrul Universității din București, directorul Centrului de Studii Arabe al Universității din București, co-editor al revistei academice Romano-Arabica [2], ambasador al Alianței Civilizațiilor (organism ONU pentru dialog interreligios, intercultural).[3] De asemenea, face parte din Uniunea Scriitorilor din România.

Studii

[modificare | modificare sursă]

George Grigore s-a născut la data de 2 februarie 1958, în satul Grindu (județul Ialomița). El a absolvit în anul 1983 cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția arabă-chineză, obținând în 1997 un doctorat în filologie la Universitatea București, cu lucrarea Problematica traducerii Coranului în limba română.[4]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Activitate

[modificare | modificare sursă]

Ca editor-traducător, în iunie 2000 fondează la Editura Kriterion, București, colecția Bibliotheca Islamica, unde va publica, printre altele, propriile traduceri ale unor autori de referință pentru spațiul arabo-islamic, cum ar fi Ibn Rushd, Ibn Arabi, al-Ghazali, Ibn Tufayl, Ibn Sina etc. Încă de la început se remarcă în mod special prin traducerea în limba română a Coranului (republicată de mai multe ori, după prima ediție din anul 2000, inclusiv într-o ediție bilingvă, arabă-română, apărută la Istanbul în anul 2003)[5]. Din anul 2001 este editor asociat al revistei Romano-Arabica, publicată de Centrul de Studii Arabe al Universității București.[4] Traduce o serie de opere ale unor scriitori arabi contemporani, precum Jabra Ibrahim Jabra, Mahmoud Darwish, Samih al-Qasim etc.[6]. În scopul promovării literaturii contemporane arabe în România înființează în anul 2010, la editura [Ars Longa], colecția Alif [7] În afară de numeroasele traduceri din limba arabă, a tradus și literatură română în arabă: în 1995 a publicat la Bagdad, în traducere arabă, o antologie de poezie românească sub titlul Kāna yağibu (Ar fi trebuit), lucrare premiată de Uniunea Scriitorilor Irakieni. Tot la Bagdad a publicat în traducere arabă piesa de teatru Matca (Al-Mağrā) de Marin Sorescu. În 2002, a publicat - în Liban, în traducere arabă, Taghyān al-hulm (Tirania visului) de Carolina Ilica.[1] Activitatea sa pedagogică nu se rezumă la cursurile ținute la Universitatea București. A publicat o serie de lucrări menite să fie instrumente utile atât studenților, cât și tuturor celor care doresc să învețe limba arabă (dicționare, ghiduri de conversație, un manual de ortografie și caligrafie arabă).[5]

A publicat, pe lângă altele, monografii, articole și studii despre Coran și islam[8], precum și despre dialectele arabe pe baza propriilor sale anchete de teren(cu precădere despre araba vorbită la Bagdad și la Mardin [9] , în țară și străinătate (Irak, Iordania, Olanda, Turcia, Maroc, Emiratele Arabe Unite, Polonia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Tunisia, Spania, Austria etc.).[10]

Pe lângă studiile de arabistică, este preocupat și de kurdologie, domeniu în care a publicat monografiile Slujitorii Diavolului; Cartea Neagră, Cartea Dezvăluirii (1994); Poporul kurd – file de istorie (1997) etc.

Premii

[modificare | modificare sursă]

Ca poet (în limbile română și arabă), a debutat în anul 1991 cu volumul Primăvara la Bagdad. A obținut pentru creația sa numeroase premii naționale – cum ar fi premiul Valahia (2001), – și internaționale – cum ar fi premiul Na‘man (Liban), 2005.[1] În anul 2023, George Grigore a obținut în Qatar Premiul „Sheykh Hamad pentru Traducere și Înțelegere Internațională”, la categoria „Realizări”, pentru întreaga sa activitate de traducător. [11]

Participări la conferințe internaționale

[modificare | modificare sursă]

A participat, cu lucrări, la conferințe internaționale pe teme de islamologie sau de dialectologie arabă: Bagdad (1997), Marrakech (2000), Amman (2000), Istanbul (2000, 2004, 2009), Tetouan (2001), Tbilisi (2001), Cadiz (2002), Casablanca (2003), București (2003; 2007), Hammamet (2004), Londra (2005), Mardin (2006, 2007), Maryland (2006), Viena (2006), Siirt (2006), Colchester (2008), Doha (2008), Islamabad (2010), Erbil (2010), Riad (2010), Cluj-Napoca 2010 etc.

Afilieri

[modificare | modificare sursă]

În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.[13]

Lucrări proprii și traduceri publicate în volume

[modificare | modificare sursă]

(selectiv)

Cuprins: Prefață de George Grigore și Kamil Oued Al-Amiri; Dimitrie Stelaru - Note bio-bibliografice, Stăm alături; Ștefan Augustin Doinaș - Note bio-bibliografice, În așteptare; Nichita Stănescu Note bio-bibliografice, Hieroglifa; Foamea de cuvinte; La-nceputul serilor; Leoaică tânară-iubirea; Către Pace; Menuet; Lecția despre cub; Marin Sorescu - Note bio-bibliografice, Simetrie, Roata, Capriciu, Rame, Portretul artistului, Fuga; Cezar Baltag - Note bio-bibliografice - Răsfrângere în memoria soarelui; Constanța Buzea - Note bio-bibliografice, Golgota, Dorul de veghe; Ioan Alexandru - Note bio-bibliografice, Omul; Ana Blandiana - Note bio-bibliografice, Legături, Ochiul închis, Ar fi trebuit, Limita, Torquato Tasso; Adrian Păunescu - Note bio-bibliografice, Mor substantivele, Spre plus infinit; George Alboiu - Note bio-bibliografice, Elegie pentru părinți; Lucian Avramescu - Note bio-bibliografice, Și gata, Duel, Ora închiderii

Note bibliografice

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Crăciun, Boris; Daniela Crăciun-Costin Dicționarul scriitorilor români de azi, Editura Porțile Orientului,2011, p.237.
  2. ^ Romano-Arabica, pagina oficială
  3. ^ Universitatea din București: George Grigore (pagina oficială)
  4. ^ a b University of Bucharest, Arab Studies at the University of Bucharest: 50 years, Editura Universității din București, 2007, pp.38-42.
  5. ^ a b Feodorov, Ioana, The Arab World in the Romanian Culture, Editura Biblioteca Bucureștilor,2001.
  6. ^ Sitaru, Laura, Translation from Arabic into Romanian, Next Page Foundation, 2010 [1].
  7. ^ Colectia Alif de literatură arabă contemporană [2].
  8. ^ Islam in South East Europe Forum: George Grigore (official page), Saraievo [3][nefuncțională]
  9. ^ Mion, Giuliano, George Grigore, L’arabe parlé à Mardin, în Rivista degli Studi Orientali, 79, 2009, Roma, pp:248-250
  10. ^ Secția de Arabă - Universitatea din București [4].
  11. ^ Prof. dr. habil George Grigore, laureat al „Premiului Sheykh Hamad pentru Traducere și Înțelegere Internațională” | FLLS-UB, lls.unibuc.ro 
  12. ^ Association Internationale de Dialectologie Arabe[5] Arhivat în , la Wayback Machine..
  13. ^ Alianța Civilizațiilor pentru România [6].

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri