Sezonul de Formula 1 din 1980
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	13 ianuarie - 5 octombrie
Nr. curse	14
Nr. piloți	41
Nr. echipe	17
Campionul la Piloți
Alan Jones (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Williams-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1980 a fost cel de-al 34-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 31-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 23-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie.^[2] Sezonul a inclus și o cursă non-campionat, Marele Premiu al Spaniei.^[3]

Alan Jones, la volanul unui Williams-Ford, a devenit primul australian care a câștigat Campionatul Mondial de la Jack Brabham (1966) încoace. Sezonul a cunoscut o schimbare majoră de gardă în Formula 1 cu primele titluri la piloți și constructori ale echipei Williams, apariția lui Nelson Piquet ca pretendent la campionat și debutul viitorilor campioni mondiali, Alain Prost și Nigel Mansell, în timp ce campionii en-titre, Jody Scheckter și Ferrari au suferit un sezon teribil, ce a dus la retragerea lui Scheckter din sport la sfârșitul anului. În plus, francezul Patrick Depailler și-a pierdut viața în timp ce efectua teste la Hockenheim.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1980 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1980.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 015 3,0 F12	312T5	M	1	Jody Scheckter	Toate
						2	Gilles Villeneuve	Toate
	Candy Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	009 010	G	3	Jean-Pierre Jarier	Toate
						4	Derek Daly	Toate
						43	Mike Thackwell	13–14
	Parmalat Racing Team	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT49	G	5	Nelson Piquet	Toate
						6	Ricardo Zunino	1–7
						Héctor Rebaque	8–14
	Marlboro Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M29B M29C M30	G	7	John Watson	Toate
						8	Alain Prost	1–3, 5–14
						Stephen South	4
	Team ATS	ATS	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	D3 D4	G	9	Marc Surer	1–3, 7–14
						Jan Lammers	4–6
							10	1–3
						Harald Ertl	9
	Team Essex Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	81 81B	G	11	Mario Andretti	Toate
						12	Elio de Angelis	Toate
						43	Nigel Mansell	10–12
	Unipart Racing Team	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N180	G	14	Clay Regazzoni	1–4
						Tiff Needell	5–6
						Jan Lammers	7–14
						41	Geoff Lees	11–12
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6t	RE20	M	15	Jean-Pierre Jabouille	1–13
						16	René Arnoux	Toate
	Theodore Shadow Shadow Cars	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN11 DN12	G	17	Stefan Johansson	1–2
						Geoff Lees	3–7
						18	David Kennedy	1–7
	Skol Fittipaldi Team	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F7 F8	G	20	Emerson Fittipaldi	Toate
						21	Keke Rosberg	Toate
	Marlboro Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 1260 3,0 V12	179	G	22	Patrick Depailler	1–8
						Vittorio Brambilla	11–12
						Andrea de Cesaris	13–14
						23	Bruno Giacomelli	Toate
	Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	JS11/15	G	25	Didier Pironi	Toate
						26	Jacques Laffite	Toate
	Albilad Williams Racing Team	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW07 FW07B	G	27	Alan Jones	Toate
						28	Carlos Reutemann	Toate
	Warsteiner Arrows Racing Team	Arrows	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A3	G	29	Riccardo Patrese	Toate
						30	Jochen Mass	1–10, 13–14
						Mike Thackwell	11
						Manfred Winkelhock	12
	Osella Squadra Corse	Osella	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FA1 FA1B	G	31	Eddie Cheever	Toate

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
					Nr.	Numele pilotului	Etape
Brands Hatch Racing	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW07	G	43	Desiré Wilson	8
RAM – Penthouse Rizla Racing RAM – Rainbow Jeans Racing RAM – Williams Grand Prix Engineering	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW07	G	50	Rupert Keegan	8–14
				51	Kevin Cogan	13
					Geoff Lees	14

Calendar

Următoarele paisprezece Mari Premii au avut loc în 1980.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 11-13 ianuarie	Marele Premiu al Braziliei 25-27 ianuarie	Marele Premiu al Africii de Sud 28 feb-1 mar	Marele Premiu al Vestului Statelor Unite 28-30 martie
Buenos Aires (P)	Interlagos (P)	Kyalami (P)	Long Beach (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Belgiei 2-4 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 15, 17-18 mai	Marele Premiu al Franței 27-29 iunie	Marele Premiu al Marii Britanii 11-13 iulie
Zolder (P)	Monaco (S)	Paul Ricard (P)	Brands Hatch (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Germaniei 8-10 august	Marele Premiu al Austriei 15-17 august	Marele Premiu al Țărilor de Jos 29-31 august	Marele Premiu al Italiei 12-14 septembrie
Hockenheimring (P)	Österreichring (P)	Zandvoort (P)	Imola (P)
13.	14.
Marele Premiu al Canadei 26-28 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 3-5 octombrie
Île Notre-Dame (S)	Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Argentinei	Alan Jones	Alan Jones	Alan Jones	Williams-Ford	Raport	JON	3
2	MP al Braziliei	Jean-Pierre Jabouille	René Arnoux	René Arnoux	Renault	Raport		4
3	MP al Africii de Sud	Jean-Pierre Jabouille	René Arnoux	René Arnoux	Renault	Raport	ARN	3
4	MP al Vestului Statelor Unite	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Brabham-Ford	Raport		0
5	MP al Belgiei	Alan Jones	Jacques Laffite	Didier Pironi	Ligier-Ford	Raport		2
6	MP al Principatului Monaco	Didier Pironi	Carlos Reutemann	Carlos Reutemann	Williams-Ford	Raport	PIQ	1
7	MP al Franței	Jacques Laffite	Alan Jones	Alan Jones	Williams-Ford	Raport	JON	3
8	MP al Marii Britanii	Didier Pironi	Didier Pironi	Alan Jones	Williams-Ford	Raport		6
9	MP al Germaniei	Alan Jones	Alan Jones	Jacques Laffite	Ligier-Ford	Raport		7
10	MP al Austriei	René Arnoux	René Arnoux	Jean-Pierre Jabouille	Renault	Raport		11
11	MP al Țărilor de Jos	René Arnoux	René Arnoux	Nelson Piquet	Brabham-Ford	Raport		2
12	MP al Italiei	René Arnoux	Alan Jones	Nelson Piquet	Brabham-Ford	Raport	PIQ	1
13	MP al Canadei	Nelson Piquet	Didier Pironi	Alan Jones	Williams-Ford	Raport	JON	8
14	MP al Statelor Unite	Bruno Giacomelli	Alan Jones	Alan Jones	Williams-Ford	Raport		13

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:^[4]

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

• ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte[a]
1	Alan Jones	1P R	3	Ret	Ret	2P	Ret	1R	1	(3)P R	2	11	2R	1[b]	1R	67 (71)
2	Nelson Piquet	2	Ret	4	1P R	Ret	3	4	2	4	5	1	1	RetP	Ret	54
3	Carlos Reutemann	Ret	Ret	5	Ret	3	1R	6	3	2	3	(4)	(3)	2	2	42 (49)
4	Jacques Laffite	Ret	Ret	2	Ret	11R	2	3P	Ret	1	4	3	9	8	5	34
5	Didier Pironi	Ret	4	3	6	1	RetP	2	RetP R	Ret	Ret	Ret	6	3R	3	32
6	René Arnoux	Ret	1R	1R	9	4	Ret	5	NC	Ret	9P R	2P R	10P	Ret	7	29
7	Elio de Angelis	Ret	2	Ret	Ret	10	9	Ret	Ret	16	6	Ret	4	10	4	13
8	Jean-Pierre Jabouille	Ret	RetP	RetP	10	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	1	Ret	Ret	Ret		9
9	Riccardo Patrese	Ret	6	Ret	2	Ret	8	9	9	9	14	Ret	Ret	Ret	Ret	7
10	Keke Rosberg	3	9	Ret	Ret	7	NSC	Ret	NSC	Ret	16	NSC	5	9	10	6
11	John Watson	Ret	11	11	4	NC	NSC	7	8	Ret	Ret	Ret	Ret	4	NC	6
12	Derek Daly	4	14	Ret	8	9	Ret	11	4	10	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	6
13	Jean-Pierre Jarier	Ret	12	7	Ret	5	Ret	Ret	5	15	Ret	5	13	7	NC	6
14	Gilles Villeneuve	Ret	16	Ret	Ret	6	5	8	Ret	6	8	7	Ret	5	Ret	6
15	Emerson Fittipaldi	NC	15	8	3	Ret	6	Ret	12	Ret	11	Ret	Ret	Ret	Ret	5
16	Alain Prost	6	5	NS		Ret	Ret	Ret	6	11	7	6	7	Ret	NS	5
17	Jochen Mass	Ret	10	6	7	Ret	4	10	13	8	NSC			11	Ret	4
18	Bruno Giacomelli	5	13	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	5	Ret	Ret	Ret	Ret	RetP	4
19	Jody Scheckter	Ret	Ret	Ret	5	8	Ret	12	10	13	13	9	8	NSC	11	2
20	Mario Andretti	Ret	Ret	12	Ret	Ret	7	Ret	Ret	7	Ret	8	Ret	Ret	6	1
21	Héctor Rebaque								7	Ret	10	Ret	Ret	6	Ret	1
—	Marc Surer	Ret	7	NS				Ret	Ret	12	12	10	Ret	NSC	8	0
—	Ricardo Zunino	7	8	10	Ret	Ret	NSC	Ret								0
—	Rupert Keegan								11	NSC	15	NSC	11	NSC	9	0
—	Clay Regazzoni	NC	Ret	9	Ret											0
—	Jan Lammers	NSC	NSC	NSC	Ret	12	NC	NSC	NSC	14	NSC	NSC	NSC	12	Ret	0
—	Eddie Cheever	NSC	NSC	Ret	Ret	NSC	NSC	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	12	Ret	Ret	0
—	Geoff Lees			13	NSC	NSC	NSC	NSC				Ret	NSC		NSC	0
—	Patrick Depailler	Ret	Ret	NC	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret							0
—	Nigel Mansell										Ret	Ret	NSC			0
—	Vittorio Brambilla											Ret	Ret			0
—	Andrea de Cesaris													Ret	Ret	0
—	Mike Thackwell											NSC		Ret	NSC	0
—	Tiff Needell					Ret	NSC									0
—	David Kennedy	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC								0
—	Stefan Johansson	NSC	NSC													0
—	Stephen South				NSC											0
—	Desiré Wilson								NSC							0
—	Harald Ertl									NSC						0
—	Manfred Winkelhock												NSC			0
—	Kevin Cogan													NSC		0
Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Williams-Ford	1P R	3	5	Ret	2P	1R	1R	1	2	2	4	2R[c]	1	1R	120
		Ret	Ret	Ret	Ret	3	Ret	6	3	3P R	3	11	3	2	2
									11	NSC	15	NSC	11	NSC	9
									NSC					NSC	NSC
2	Ligier-Ford	Ret	4	2	6	1	2	2	RetP R	1	4	3	6	3R	3	66
		Ret	Ret	3	Ret	11R	RetP	3P	Ret	Ret	Ret	Ret	9	8	5
3	Brabham-Ford	2	8	4	1P R	Ret	3	4	2	4	5	1	1	6	Ret	55
		7	Ret	10	Ret	Ret	NSC	Ret	7	Ret	10	Ret	Ret	RetP	Ret
4	Renault	Ret	1R	1R	9	4	Ret	5	NC	Ret	1	2P R	10P	Ret	7	38
		Ret	RetP	RetP	10	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	9P R	Ret	Ret	Ret
5	Lotus-Ford	Ret	2	12	Ret	10	7	Ret	Ret	7	6	8	4	10	4	14
		Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	9	Ret	Ret	16	Ret	Ret	Ret	Ret	6
											Ret	Ret	NSC
6	Tyrrell-Ford	4	12	7	8	5	Ret	11	4	10	Ret	5	13	7	NC	12
		Ret	14	Ret	Ret	9	Ret	Ret	5	15	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret
														Ret	NSC
7	Arrows-Ford	Ret	6	6	2	Ret	4	9	9	9	14	Ret	Ret	11	Ret	11
		Ret	10	Ret	7	Ret	8	10	13	8	NSC	NSC	NSC	Ret	Ret
8	Fittipaldi-Ford	3	9	8	3	7	6	Ret	12	Ret	11	Ret	5	9	10	11
		NC	15	Ret	Ret	Ret	NSC	Ret	NSC	Ret	16	NSC	Ret	Ret	Ret
9	McLaren-Ford	6	5	11	4	NC	Ret	7	6	11	7	6	7	4	NC	11
		Ret	11	NS	NSC	Ret	NSC	Ret	8	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	NS
10	Ferrari	Ret	16	Ret	5	6	5	8	10	6	8	7	8	5	11	8
		Ret	Ret	Ret	Ret	8	Ret	12	Ret	13	13	9	Ret	NSC	Ret
11	Alfa Romeo	5	13	NC	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	5	Ret	Ret	Ret	Ret	RetP	4
		Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret			Ret	Ret	Ret	Ret
—	ATS-Ford	Ret	7	NS	Ret	12	NC	Ret	Ret	12	12	10	Ret	NSC	8	0
		NSC	NSC	NSC						NSC
—	Ensign-Ford	NC	Ret	9	Ret	Ret	NSC	NSC	NSC	14	NSC	Ret	NSC	12	Ret	0
												NSC	NSC
—	Osella-Ford	NSC	NSC	Ret	Ret	NSC	NSC	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	12	Ret	Ret	0
—	Shadow-Ford	NSC	NSC	13	NSC	NSC	NSC	NSC								0
		NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC
Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte

Notă:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat

Sezonul din 1980 a inclus și o singură cursă non-campionat.^[3]

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Marele Premiu al Spaniei din 1980	Jarama	1 iunie	Alan Jones	Williams-Ford

Note

Referințe