Gnazziu Buttitta

Gnazziu Buttitta (Bagaria, 19 di sittèmmiru di 1899 - 5 di aprili 1997) fu unu di li pueti siciliani cchiù mpurtanti dû Sèculu XX. Autudidatta, li so' òpiri, tutti 'n sicilianu, foru traduciuti 'n talianu di pueti comu Sarvaturi Quasimodu e Eliu Vittorini. Pi littirati comu Cesare Zavattini, Liunardu Sciascia, Pier Paolo Pasolini fu na figura assai rapprisintativa dâ puisìa cuntimpurània.

Asempi dâ sò puisìa

di La Peddi Nova

(~1963)
La Morti

Nun è la morti chi scanta,
è lu pinzàrisi mortu,
cunzatu mmenzu la casa,
tisu, cu l'occhi chiusi,
cu li parenti chi chiàncinu,
cu li stranî ca giùdicanu
e cunnànnanu senz'èssiri visti.
Nun è la morti,
è l'impussibbilità
(si murissi ora)
di gràpiri la finestra,
di taliari ccà sutta
li picciriddi chi ghiocanu;
di taliari lu mari,
li muntagni, lu celu;
di nun putiri mannari lu cori
a cantari
supra na cima d'alivi
comu n'aceddu.
Nun è la morti chi scanta,
è chiddu chi si lassa,
lu pinzari
ca l'occhi di chiùdinu pi sempri
e chi si parti pi nun turnari;
cumminti ca la morti lu sapi
e nun lu dici: pirchì poi?
Nun lu dici;
ma quannu veni a pigghiàrini
(stàticci attenti!)
la viditi chiànciri cu vuatri.


Lu Pisu di lu Duluri

Vaiu unn'è ca chiàncinu
e mi nni tornu
cu li quartari chini;
nun m'affliggi lu pisu,
ma nun sapiri comu sdivacàlli.

di Io faccio il poeta

(~1982)

Lingua e dialettu (1970)

Un populu
mittitilu 'a catina
spugghiatilu
attuppatici a vucca:
è ancora libbiru.
Livatici u travagghiu,
u passaportu,
a tavula unnu mancia,
u lettu unnu dormi:
è ancora riccu.
Un populu
diventa poviru e servu
quannu ci arrubbanu a lingua
addutata di patri:
è persu pi sempri.
Diventa poviru e servu
quannu i paroli non figghianu paroli
e si mancianu tra d’iddi.
Mi nn’addugnu ora,
mentri accordu la chitarra du dialettu
ca perdi na corda lu jornu.
[.....]
E sugnu poviru:
haiu i dinari
e non li pozzu spènniri;
i giuelli
e non li pozzu rigalari;
u cantu
nta gaggia
cu l’ali tagghiati.
[.....]
Nni ristò a vuci d’idda,
a cadenza,
a nota vascia
du sonu e du lamentu:
chissi non nni ponnu rubari.
Non nni ponnu rubari,
ma ristamu poviri
e orfani u stissu.

Bibbliografìa

Vuci Currilati

Pi sapìrinni cchiossai

Lijami di fora

"Un seculu di storia" cuntata di Ninu Buttitta